Iadul Pe Pamant

Aceeasi zii..aceeasi poveste..mereu acelas vis ingrozitor...eu stand in Biserica si marturisindu-mi pacatele in fata lui Dumnezeu..a preotilor si a tuturor oameniilor credinciosi cand de o data biserica se transforma in IAD...demonii sar pe mine incercand sa-mi strapunga corpul cu , cutitele ..iar Satan uitandu-se cu ochii mari ...diabolici si cu un ranjet malefic spunand: Aici vei ajunge...
Mereu ma trezesc plangand si fiind toata transpirata...
Ma ridic din pat incet...simtindu-ma privita din coltul camerei...ating clanta usii tremurand..ma duc in bucatarie sa imi fac ceva de mancare...mananc , apoi ma duc sa ascult muzica...pe la 15:30 ma pregatesc sa ies afara....merg in garajul de la mall impreuna cu prietenii mei.
Stam si alergam..ne distram...incercam sa ne ferim de badiguard..la un moment dat se face 23:30 si prietenii mei decid sa plece , le spun ca mai raman putin.
Ma uit la ei cum pleaca...si cum ma lasa acolo singura..eu ma pun jos si imi pun castile in urechi ..ascultand intruna aceeasi melodie trista..ajung sa stau intinsa pe ciment si sa ma uit la tavan...pana cand in final inchid ochii. O simfonie de tipete incepe sa se auda in castile mele...tresar speriata ...cand ma ridic in fata mea apare un barbat inalt imbracat in costum de mire..pare destul de tanar.
Ma uit la el...iar el la mine...imi iau inima in dinti si rup tacerea.
-Ma scuzati domnule...cine sunteti?
Isi inchide ochii si incepe sa rada satisfacator...apoi isi deschide ochii si se uita la mine continuand sa rada..ma dau in spate si el se apropie de mine...ma lipesc de zid si el se uita la mine...incepand sa rada din ce in ce mai satisfacator si mai zgomotos.
De o data ma trezesc inconjurata de mii de oameni ...fiecare om are un cutit indreptat spre mine...aceasta imagine imi trezeste un deja-viu si imi aduc aminte ...imi aduc aminte de visul meu..si stiu cum se va termina totul.
Acel barbat se opreste din ras..deodata se schimba..se schimba in ceva rau....in Satan..iar ceilalti oamenii se schimba in demoni..
Inchid ochii si simt mangaierile mortii...simt cum destinul ma ia in brate si cum soarta ma paraseste...
Simt cum ma sting usor usor...cu fiecare strapungere de cutit scot un racnet usor pana la ultimul..pana totul e negru..pana in lumea in care pentru multe persoane eram totul....acum nu mai sunt nimic.
Deschid ochii cu ultimele forte...ma uit in jur si vad IADUL ...adevaratul chip al IADULUI...si aud aceleas cuvinte ce nu ma vor lasa sa ma odihnesc in pace: ,,Aici vei ajunge''. Apoi..ma sting usor...privesc in jurul meu pana la ultima suflare...pana cand...MOR..

:SD: :SL: 

:SL: :SL: :SL: :SD: :SD: :SD: 

:SL: :SL: :SL: :SN: :SN: 

E una dintre cele mai bune poveşti pe care le-am citi pana acum pe forum... E foarte tare, nu ştiu ce îmi place mai mult: suspansul, decrierile detaliate... (Deşi cred ca cel mai mult îmi place cât de corect scrii... pe lângă că nu ai greşeli gramaticale, totul se înţelege perfect din prima.)