Nopti intunecate

Era o noapte senina de vara, iar luna plina stralucea palid deasupra varfurilor copacilor. Strada era pustie, doar cateva voci de copii se auzeau de pe o banca. Acestia eram noi. Eu, Simona, impreuna cu prietenii mei, Raluca, Ana, George, Madalina si cei doi indragostiti, Alexandra si Mihai. Cine mai stie despre ce vorbeam…? Tot ce stim este ca miezul noptii trecuse pe langa noi de mult. Casa din fata era cea mai veche din oras, cu plante acoperindu-i peretii si geamuri sparte. Ca orice casa veche, se zvonea ca ar fi bantuita. Asta nu l-a oprit pe un doctor de la spitalul din oras sa o cumpere.
- Ce-o fi in casa aia? zise George.
-Am o idee, raspunse Madalina. Masina dr. Acula nu este in curte, deci probabil e la spital. Hai sa intram sa vedem!
- Nu cred ca e o idee buna, zise Ana.
Totusi, toti am vrut sa intram, asa ca Ana a trebuit sa se supuna. Curtea era intunecata si plina de buruieni, iar usa era incuiata. Nu a rezitat mult, insa, in fata toporului insangerat pe care l-am gasit in gradina. Intrand in casa, am gasit un hol ingust, cu mobila veche si pereti cu tapetul scorojit. Prin casa se auzeau tipete infioratoare. Nu ne-am dat seama de unde vin, asa ca am decis sa ne despartim: eu, Raluca si Madalina am coborat la subsol, Ana si George au ramas la parter, iar Alexandra si Mihai au urcat la etaj. O usa alba ne-a aratat un rand de trepte ce coborau in intuneric, luminate doar de lumanari. In capatul lor, o noua usa, de data asta din lemn intunecat. Am deschis-o cu greutate si, odata intrate, aceasta s-a inchis in spatele nostru. Camera era doar o pivnita plina cu butoaie de vin, sau cel putin asa credeam noi. Din intunericul camerei pareau sa vina tipetele, dar acestea s-au oprit  odata cu aparatia unei siluete intunecate. Privindu-o, mi-am recunoscut noul vecin, doctorul Acula. Era palid, cu doi ochi galben-aprins, care parca straluceau, si o pereche de colti rasarind din spatele buzelor subtiri. Expresia lui era furioasa si, inainte sa ne dam seama, a apucat-o de brat pe Madalina, tragand-o in intuneric. Am profitat de momentul cand s-a intors cu spatele pentru a deschide usa si a o lua la fuga pe scari. Nu ne-am uitat in urma, stiind ca doctorul este in spatele nostru.
Am ajuns sus, intr-o sufragerie mica si aglomerata. M-am oprit o secunda, iar Raluca nu era nicaieri. In schimb, in fata mea era doctorul, cu o expresie infometata. Coltii lui se apropiau de gatul meu si abia putea sa respir de frica…
Deodata, doctorul cade pe lemnul prafuit al camrei, iar in spatele lui o vad pe Raluca, tinand o tigaie de aluminiu in mana, cu o expresie pe jumatate victorioasa, pe jumatate amuzata. Ne-am ascuns repede in bucatarie, la timp pentru a-l vedea pe doctor prin gaura cheii cum urca scarile de lemn, ce scartaie la fiecare pas. Cateva minute au trecut, fara ca noi sa putem respira normal. L-am vazut apoi coborand, cu gura plina de sange, si trantind ce-a mai ramas din usa de la intrare in urma sa.
N-am mai stat nicio clipa. Am urcat scarile, incercand sa nu facem zgomot, si ne-am oprit in fata unui dormitor cu usa larg deschisa. Privelistea dinauntru ne va bantui cosmarurile mult timp de acum inainte. Alexandra, intinsa pe covorul verde, palida si cu o urma de muscatura pe gat. Deasupra ei, statea aplecat Mihai, plangand. L-am vazut pe doctor intrand pe geam in spatele lui si nu am asteptat sa vedem continuarea. Tipatul lui, ingrozit, in timp ce alergam pe scari, ne-a fost de ajuns. Am iesit din curte, impiedicandu-ne de plante, pana cand am inchis in urma noastra portile de fier forjat. Pe banca, stateau Ana si George, care ne-au povestit cum s-au speriat la auzul tipetelor noastre. Le-am povestit tot ce am vazut, iar, dupa ce povestea s-a sfarsit si soarele se ivea la coltul cerului, Ana a jurat ca se va razbuna.

Super:D are si continuare povestea asta?:3

da,e pe parti

Zilele trecusera, dar amintirea doctorului ramasese vie in mintea noastra. Ne-am facut planuri si planuri, dar niciunul nu parea sa fie bun. Pana la urma, ne-am hotarat. Il vom vizita din nou pe doctor, ziua. Eram adunati in jurul mesei din bucataria Anei, cu pahare de suc de portocale, cateva medalioane cu crucicilite cumparate de la biserica, o legatura de usturoi, pusa in partea cealalta a camerei pentru ca mirosea prea puternic si multe articole despre vampiri scoase de pe Internet. Alexandra, Mihai si Madalina fusesera dati disparuti, dar noi stiam prea bine ce se intamplase cu ei. Totusi, eram convinsi cu nimeni nu ne-ar crede daca am spune.
Astazi era ziua in care am hotarat sa ne punem planul in aplicare. Eu, Raluca, Ana si George eram pregatiti. M-am dus in baie, sa caut baterii pentru lanterna, cand un ciocanit in usa m-a facut sa inghet. Cine putea fi la ora 6 dimineata, cand abia se crapa de ziua? Ana veni spre mine, speriata, iar Raluca si George se indreptau spre usa. Am stabilit ca noi doua sa ne ascundem si, daca era cine credeam noi ca era, sa atacam imediat. Usa se deschise incet, iar din spatele ei ne zambea Mihai. Avea parul ciufulit, dar in rest nicio zgarietura, iar zambetul ii parea aproape fericit. A intrat fara sa il poftim, pentru ca eram toti prea uluiti pentru a scoate macar o vorba. S-a asezat la masa, parca ignorandu-ne, si s-a avantat intr-o poveste despre cum a reusit sa scape de doctor. Nu am auzit mare lucru, doar ceva despre ascunsul in gradina, pentru ca eram prea ocupata sa fiu fericita ca nu a patit nimic si sa-mi verific ceasul, ingrijorata ca ii va lua prea mult sa termine de vorbit. Nu am reusit sa aflu. In mijlocul unei propoziti, se auzi o alta bataie in usa.
- Asteptati pe cineva? Intreba Mihai.
- Chiar deloc, a raspuns George.
M-am grabit sa deschid, pentru a ramane socata a doua oara intr-o singura zi. Madalina ma privea, plina de zgarieturi si cu hainele rupte, si tremura speriata. Nu ne venea sa credem si deja ne asteptam sa apara si Alexandra.
- Cum ai reusit sa scapi de dr.Acula ? intreba Mihai, privind-o insistent.
- M-am ascuns dupa un butoi din pivnita. Stiati ca tine sange in ele?
I’am ascultat si ei povestea despre cum a reusit sa iasa din casa cat doctorul era plecat, dar, avand-o pe ea pentru comparatie, Mihai nu imi paruse la fel de speriat, nu ii auzisem tremurul din voce la fel de clar. Am pus-o, totusi, pe seama socului. Pana a terminat, soarele era deja in varful cerului, iar noi eram pregatiti sa intram in casa veche si intunecata a doctorului.
Casa parea incojurata de o ceata subtire, ce se strecura printre plantele dese din gradina. Dinauntru nu se auzea niciun zgomot, niciun indiciu ca ar fi cineva acolo. Totusi, usa era intredeschisa, iar prin ea am intrat din nou in holul micut. Parea diferit in lumina zilei, fara colturi intunecate si fara umbre sinistre. De data asta nu ne-am mai despartit, desi nimeni nu ar fi crezut ca intr-o casa asa de linistita s-ar putea intampla ceva rau. Am urcat incet, incercand parca sa nu deranjam praful adormit pe trepte. Totusi, din nou, m-am grabit sa judec. Am fost deodata intampinati de ciocanituri puternice, care veneau in acelasi timp de peste tot si de nicaieri si care au inceput si s-au terminat la fel de brusc.
Am ajuns iarasi pe coridorul de la etaj, unde usa de la dormitor era la fel de larg deschisa. Parea ca totul ramasese la fel cum il lasasem data trecuta, cu exceptia urmelor de pe covorul unde fusese Alexandra.
Am vrut sa ii spun ceva lui Mihai,o incercare de al consola,dar cand m-am intors nu l-am gasitnicaieri.Nici macar pasii lui pe lemnul podelei. Incercand ficare camera,cercetand fiecare coltisor,nu am gasit nici macar o urma de-a lui. Ne-au primit doar cateva umbre ce sopteau pe la colturi si fire de praf ce alunecau pe razele soarelui. O singura camera careia nu ii trecusem pragul ne astepta in capatul celalat al holului. Cu cat ne apropiam inimile ne bateau din ce in ce mai tare.
Usa se deschise cu un scartait prelung, scotand la iveala ceea ce parea sa fie singura camera ingrijita din casa.Nici urma de praf pe podeaua de lemn, in perdelele rosii de catifea, trase pentru a nu lasa nicio urma de lumina sa patrunda, sau pe noptiera din cires lacuit.Dar abia daca am observat toate astea. Ochii nostri erau abatuti asupra patului cu baldachin din mijlocul camerei, unde, desupra cersafului bleu de matase, printre pernele de catifea albastra, se zarea o fata palida, aproape la fel de alba ca si doctorul, cu ochii albastri larg deschisi, relfectand parca lumina slaba a camerei. Parul blond sa revarsa in bucle frumos pieptanate peste umerii acoperiti de o rochie alba. De mai aproape, insa, ne-am dat seama ca este ceva in neregula cu ea. Nu respira. Pieptul nu ii urca si cobora ritmic, iar printre buzele intredeschise nu iesea niciun suflu cald.
Parea ireala, si totusi acolo, iar in ochii ei citeam cea mai profunda tristete. Pe o perna, langa ea, statea o bucata de hartie ce parea rupta dintr-un jurnal. Am incercat sa citim, am intors pe toate partile scrisul, dar nu am putut descifra literele care parca radeau de noi:
,,ema. lsroau un e erofat eamr,adr utsi ac iiac ovi iags ec tacu. A-im ttismi armhceae ed al reoiklmti grnitei, air mcau eset ami poparae ac tdiincoaa. Ae erodam, ucm a uafct is aapn mcau, adr msrpeit ac es av zrtei daucrn. Eaor ec o as npsua dacn av eevda uottl ttaa ed tbicshma ? Eaor o as ife aaausprt ep eimn? O as ife souubcraa as camrpiesa o a aodu sasna ? Un drce ac opt izrnidan as rpse ac av eaarmn, adr mii ceodrs ramca o rteirae, aecv eacr ia-sm’’
Am bagat repede pagina in buzunar, pentru ca auzeam scarile tipand sub greutatea cuiva, cineva care mergea repede. Nu mai aveam mult timp, dar pe unde puteam iesi? Nu am avut vreme decat pentru a schimba o privire speriata. Apoi, usa infatisa silueta inalta, intunecata si acoperita cu o mantie neagra a doctorului. Ne privea mirat si furios, iar printre coltii albi ii tremura un marait salbatic.

NEXTT!!!!!!:o i like it:> + bravo pentru descriere si naratiune:P si dialogul e pus la locul lui foarte bine.Felicitari!

Povestea asta este copiata..am mai citit-o.

Pe bune??

sangesitrandafiri.wordpress.com/category/nopti-intunecate/nopti-intunecate-partea-1/ poftim site-ul povestea asta are 6 parti.

Poveste blocata!