Adevarul despre Parcul Spiritelor

Vizitator

Bun, multi dintre voi cunoasteti prima noastra poveste, "Parcul Spiritelor". In aceasta, era vorba despre inceputul aventurilor noastre, intr-un loc numit "Parcul Mic". Mai tarziu, in povestea "Suflet Reintregit", se poate observa ca acest parc are un impact mult mai mare asupra vietilor celor doua personaje, de "Dezlegatoare de Mistere/ Ajutoare de Fantome". Acest parc este legat de mult mai multe intamplari stranii si contactul cu acesta nu s-a terminat inca. Veti descoperi acest lucru, pe parcursul viitoarelor noastre povesti.
Asa ca ne-am gandit sa spunem adevarul despre acesta.
Nu numai ca "Parcul Mic" este sursa noastra de inspiratie pentru multe povesti, dar, in mare parte, intamplarile narate in povestile noastre, au stropi mici de adevar in ele.
***
Totul a inceput cam acum 3-4 ani. Eu si Dede nu eram cele mai bune prietene pe atunci.
Eram afara, impreuna cu cea pe care o crdeam in acele vremuri, cea mai buna prietena. Eu am vrut sa mergem intr-un anumit parc, insa aceasta imi spuse ca stie ea unul mai aproape si mai micut, unde sa nu ne certam cu niciun mos sau baba. Asa ca am plecat inspre acesta.
La inceput, mama mea nu era de acord sa merg in acel parc, deoarece era inconjurat de blocuri si isi facea griji pentru mine. Adevarul este ca, fiind mica, eu nu realizam cate chestii grave se pot intampla. In fine, trecem peste.
La scurt timp, a inceput sa accepte ideea ca imi place sa-mi petrec timpul in acel parc, pentru ca era linistit si nu era "populat", asadar puteam sa ne jucam linistite si sa facem ce voiam noi, fara sa vina toti mosii si babele, sa ne dea jos de pe leagane, sau sa ne certe ca nu le lasam si lor nepotii pe balansoar :roll: .
Nu dupa multa vreme, eu si "cea mai buna prietena" ne-am distantat, timp in care au intrat in viata mea, alte 3 astfel de persoane, care i-au ocupat foarte repede locul: Becky, Delia si DEDE.
Eu si Dede suntem vecine de multa vreme, insa stim una de cealalta, abia de vreo 5-6 ani . Parintii ei au avut mereu incredere in mine, asa ca, atata timp cat mergea cu mine, aveavoie cam peste tot. (Pacat ca nu aveam eu voie pe peste tot ).
Continuand.. Parcul Mic nu era singurul loc unde ne petreceam timpul. Mai era si curtea scolii de langa noi, un parc mai mare, destul de aproape, spatele blocului si fata blocului . Inca "bantuim" aceste locuri, pentru ca noi nu prea suntem genul care sa iasa in oras, sau sa umble pe coclauri .
In blocurile de langa Parcul Mic, mai traiau si alti copii, care, incetul cu incetul, incepusera sa-si faca veacul prin acesta.
Ne-am imprietenit rapid si si mai rapid ne-am separat de ei.
Dar, pe vremea cand inca eram prieteni, am aflat legenda despre "apartamentul bantuit". Acesta se afla la parter, in blocul din fata parcului si are geamurile indreptate fix catre parc.
Oricine locuieste prin preajma Parcului Mic, sau a auzit despre el, cunoaste si legenda apartamentului bantuit.
Se spune ca acum 8-9 ani, familia care locuia in apartamentul 4, a murit subit. Intai parintii, intr-un accident brusc de masina, mai apoi, copiii, la doar 3 saptamani distanta.
Dupa alte 4 saptamani de la moartea celor 4, cei 2 batrani care locuiau in apartamentul 3 (adica, cel de langa apartamentul in care s-a intamplat ciudatenia), au fost gasiti decedati in casa.
Locuitorii blocului sustin ca noaptea se aud tot felul de zgomote venite de la cele doua artamente, asa ca politia luase decizia de a le sigila, printr-un perete mare, cu geamuri de sticla, cu incuietoarea legata in lanturi. (Garantam, intrucat am vazut sigiliul cu ochii nostri). O fata care statea in acea scara a blocului, ne-a marutrisit ca noaptea se aud, intr-adevar, zgomote stranii din cele doua apartamente.
La foarte putine luni dupa ce am aflat legenda, aflate in Parcul Mic, fetita respectiva, ne-a spus ca in noaptea anterioara, zgomotele fusesera mult mai multe si mult mai galagioase, auzindu-se lucruri sparte, busituri, bubuituri si alte sunete pe care nici acum nu stie cum sa le descrie, sau ce le-ar putea provoca. Asa ca eu, Dede, ea si cativa baieti, am vrut sa intram, sa vedem despre ce este vorba. Cand sa intram in scara, sigiliul avea geamurile sparte si clanta de la apartamentul 4 era cazuta pe jos. Ne-am speriat foarte tare, insa cei mai multi oameni din bloc, ne-au spus ca venisera hotii. Desigur, noi nu voiam sa credem. Stiam ca altceva se intampla in acele apartamente. Si in plus, ce logica ar fi avut ca niste hoti sa sparga doua apartamente parasite de 7 ani?
Apoi, fata care locuia acolo, ne-a dus langa cutiile postale, ca sa ne arate ceva. Cand am ajuns, a sarit si a batut cu palma peste cutiuta apartamanetului 4, si au inceput sa sara din ea si din cea a apartamentului 3, tot felul de ziare, scrisori si chitante. Nu intelegeam mai multe:
1.De ce sa sara din cutii scrisori si chitante, daca nu mai locuieste acolo nimeni, de peste 7 ani?
2.De ce au sarit pur si simplu, in momentul in care a batut cu palma in ea?
3.De ce sa sara si din cutiuta apartamentului 3, cand fata batuse doar in cea a apartamentului 4?
Am vrut sa deschidem unele scrisori, insa tocmai atunci coborase un batran, care se uita rece si urat la noi, ne-a smuls scrisorile din maini, a adunat toate chitantele si ziarele de pe jos si le-a bagat la loc in cutii, apoi ne-a zis sa nu ne mai prinda in blocul ala. Iar nu intelegeam niste lucruri:
1.De unde stia ca fix din acele cutii am luat "hartiile"?
2.Ce treaba avea el cu ce faceam noi?
3.De ce ne-a privit asa urat si amenintator?
Am decis sa plecam de acolo, dar sa fim mult mai atenti la ce se intampla cu acel apartament.
De atunci, in fiecare zi, mosul ala dadea tarcoale Parcului Mic, cand noi eram in el; mai mult, seara incepusera sa zboare lilieci deasupra acestuia (parcului, nu mosului ).
Intr-o zi, unul din baieti se uita mirat la balconul apartamentului 4. Cand l-am intrebat ce are, a aratat cu degetul inspre un tablou agatat de perete, din balcon, si ne-a spus: "Tabloul ala nu era pana acum inclinat in partea dreapta?". Si e adevarat. In dreapta era pana tunci inclinat, iar acum, era inspre stanga. Cateva zile dupa aceea, tabloul era inclinat ba in dreapta, ba in stanga, ba era drept. Dupa ce ramasese inclinat inspre stanga, ziua urmatoare, in balcon era o umbra alba si scheletica, din profil, ce semana cu un om aplecat, dar cu capul intors inspre noi. Doi sau trei din gasca, spusesera ca au vazut doua puncte rosii in locul unde ar fi trebuit sa fie ochii, dar apoi disparusera.
Asa ca eu, Dede si cativa baieti (doar noi, pentru ca celorlalti le era frica :roll: ) am vrut sa mergem, sa batem in geamul de la balcon. Ajunsi in gradina, in fata balconului, umbra aceea nu mai era acolo, si am observat si ca, dupa perdea, in camera ce iesea in balcon, erau la pervaz flori. Ce era ciudat era ca se vedea clar ca nu erau false, si mai mult de atat, erau mai verzi si mai ingrijite decat cele de la mine din camera . Am batut in geam, insa nu s-a intamplat nimic.
Dupa vreun an si ceva, am zis sa mergem sa batem in geamul de la unul din dormitoare. Eu si Dede am zis ca nu mai mergem, pentru ca nu se intampla nimic, din moment ce am batut de o groaza de ori in geamul de balcon si acolo nu s-a intamplat absolut nimic. Asa ca baietii s-au dus singuri, si, dupa ce au batut, ne trezim imediat cu ei langa noi. Acestia gafaiau si erau rosi de numa'-numa'. Ne-au spus ca a inceput sa cante radio-ul, in momentul in care au batut in geam. Asa ca, desigur, am vrut sa vedem si noi daca e chiar adevarat. De data asta ne-am dus cu TOTII si eu am batut in geam. Intr-adevar, incepuse sa cante radio-ul, niste melodii vechi. Si din cand in cand se auzea acel sunet sacadat, ca si cum nu ar fi semnal sau ar cauta cineva alta frecventa.
Incepand cu ziua aia, singura ciudatenie care s-a mai intamplat, a avut loc anul trecut parca, cand eu, Dede si Delia (care era afara cu noi atunci, dar care nu frecventeaza Parcul Mic, deoarece ea sta majoritatea timpului in oras, cu iubita-su :roll: ) ne-am dus sa batem iar in geamul de la balcon. Ajunse in gradina, am vazut ca pe balcon era lipita o foaie cu un craniu si oase (asemenea celor pe care le desenam cu totii cand suntem mici. un cap de mort, peste doua oase incrucisate. stiti voi la ce ma refer). Dupa ce am batut, a iesit o baba sclerozata pe geamul de la un apartament aflat la etajul 2 sau 3, sa ne urle sa iesim din gradina, ca daca nu, cheama politia :roll: .
Am iesit, dar baba nu terminase inca.. Tot zicea ca sa nu ne mai prinda nici prin parc, ca nu stiu ce ne face. -_- Desigur, noi am inceput sa-i strigam ca e loc public, daca vrem, venim cu o satra intreaga in parc, pentru ca nu e treaba ei si nu are ce sa ne faca, sau ca o cauta moartea pe-acasa si nu e la usa sa raspunda, stiti voi Chestii de-astea
Si cam asta este adevarul despre Parcul Mic. Nu stim daca legenda respectiva este adevarata, insa oi v-am spus-o si v-am povestit si cele ce ni s-au intamplat noua. Tot ce am scris mai devreme legat de pataniile noastre dubioase, este ADEVARAT.
:SP:

Subiect: Re: Adevarul despre Parcul Spiritelor Sam Apr 05, 2014 5:12 pm

Wow, ciudat, dar si înfricosător! Razz

Vizitator

Sa vezi cum e sa o traiesti pe pielea ta =]]

Subiect: Re: Adevarul despre Parcul Spiritelor Sam Apr 05, 2014 10:13 pm

N-am trait asa ceva, dar am trait ceva asemanator!

Vizitator

Pai ai putea povesti si tu intr-un topic, ce ai de pierdut? Oricum, tot ceea ce am scris este adevarat. De-asta se si numeste "Adevarul despre Parcul Spiritelor" =]] Mai asteptam pareri.. Chiar suntem curioase de ce cred si ceilalti

Subiect: Re: Adevarul despre Parcul Spiritelor Mar Apr 08, 2014 10:06 pm

Woww.. Ciudat! Smile

Vizitator

Mie-mi spui? )

Vizitator

Ciudaaaat .

Vizitator

Cand am citit, am ramas poker face. Nu imi vine sa cred ca e adevarat. E chiar foarte straniu. :shock:

Subiect: Re: Adevarul despre Parcul Spiritelor Vin Iul 18, 2014 8:41 pm

Sa mor eu ce as fi vrut sa fiu cu voi!

» Parcul spiritelor
» Adevarul despre reincarnare
» Adevarul despre episoadele pierdute
» Iubirea distrusă pe lacul din parcul Inokashira
» Adevarul din spatele moartii lui Michael Jackson (legenda)

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Adevarul despre Parcul Spiritelor