Intr-o zi era noapte. Iliutza si prietenii lui, Frusina si Frusinel, cautau un loc unde sa stea putin pe o banca, la aer. Luna stralucea precum lingura in apa, toata natura era linistita.
Deodata, Frusinel tulbura acea liniste:
-Prieteni.. Eu m-am gandit serios la ceva de o vreme...
Cei doi prieteni deja se ingrijorau.
-Frusinel, daca inca nu ti-a venit "stopu'" , sa stii ca nu trebuie sa plangi.. Ti-am mai zis o data: intai sa creasca pieptu'...
-Nu, ma, Iliutza... Nu e de-asta... Doar ca, ce sens are viata asta? Ce am realizat eu pana acum?
-Frusinel, nu gandi asa! spuse Frusinela ingrijorata. Ai telefon mobil, esti cineva!
-Nu, deci m-am gandit serios. Voi deveni emo. De-acum, sa-mi ziceti "Emonel"!
-Pai si ce-ai de gand? il intreba Iliutza. Sa faci pe Omu' Paiangan si sa te arunci de pe bloc? Sau pe Omu' Subtire si sa treci printre masini, pe strada?
-O sa ma arunc de la balcon! spuse Emonel indignat.
-Dar asta e o prostie, ma, Frusinel! incerca Frusinela sa-l convinga. Tu stai la parter!
-Ee, ma arunc de mai multe ori! raspunse Emonel.
Si tot asa, in contraziceri au stat toata noaptea.
Acum era dimineata. Soarele stralucea ca becul de la veioza. Insa cei trei prieteni ramasesera la aceeasi discutie, cu argumente si contra-argumente tot mai staruitoare.
-Emonele! Serios acum, termina cu asta! Vorbesti numai tampenii! Nu vezi ca zboara stramb tantarii dupa ce te inteapa? Cand ti-oi da o palma cu picioru' dupa ceafa, sa vezi ce iti revii! ii spuse Iliutza, deja iritat peste masura.
-Da, Iliutza, dar tie ti-e usor sa vorbesti... Tu esti bogat... Ai trecut la motorola, ai caruta si praz cat vrei! Dar eu... Nu am nimic.. Doar pe Frusinela, aici de fata. Apropo, de-acum te cheama Emonela...
Frusinela, auzind aceste lucruri, incepu sa planga cu amar:
-De ce, Frusinele? De ce te-ai schimbat asa?
-Nu m-am schimbat, Emonela, doar ca m-am gandit la toate astea si apoi mi-am adus aminte ce bine ne distram cand eram mici si treceam prin faza asta "emo"... Mai tii minte cum am trecut noi gradinita, in mai mjulte pungi de plastic? Sau cand ne-am dus la scoala cu o pisica moarta fara coada?
Emonela schita un zambet.
-Da... Si apoi, la sedinta, cand invatatoarea a spus ce am facut, parintii au zis ca coada e la ei, si au scos-o din buzunar....
-Parintii vostri sunt emo?? intreba mirat Iliutza.
-Erau, inainte sa faca pe Omu' Subtire...
-Exact, Emonela! Vezi ce fericiri ne-a adus faza asta "emo" pana acum? De ce nu mai vrei sa fie ca inainte? Cand aveam si gazonul emo... Stii tu, cel care se taia singur..
-Da, Emonele.... Oricum, animalul meu preferat inca e lama...
Si asa, Emonel si Emonela au vorbit vreo cateva ore, pana cand, intr-un final, Iliutza s-a dus acasa si i-a lasat singuri. Avea chef sa fumeze ceva iarba. S-a dus in grajd, a rupt iarba de la botul vacii si a bagat-o intr-o hartie, apoi a inceput sa pufaie ca locomotiva.
Stand el linistit, aude dintr-o data la usa sa niste chicoteli dureroase. Se duce intr-un suflet si deschide usa..
-Emonel! Emonela! Ce va aduce pe aici?
-Am aflat care e diferenta dintre noi si maioneza!
-A, da? Ma bucur pentru voi! Si cum s-a intamplat asta?
-Pai, incepu Emonel, am fost la un restaurant, si cand ne-au adus farfuriile, uitasera sa ne aduca cutite. Apoi am cerut eu unul si i-am zis ca-mi trebuie ca sa tai vaca! Dar nu stiu de ce, atunci cand am inceput sa o tai pe Emonela, securitatea ne-a luat la bataie. Asa ne-am dat seama de asemanarea dintre noi si maioneza: ca daca nu suntem batuti bine, ne taiem singuri!
Iliutza fu de-a dreptul socat de aceasta afirmatie, care a putut iesi pe gura lui Emonel. Dar ceva era ciudat... Pe gura Emonelei nu iesea nimic.
-Tu ce faci, Emonela? intreba Iliutza.
-Mestec o lama...
-Orbit?
-Gillete...
Fara sa mai stea pe ganduri, Iliutza lua o sfoara si pleca cu cei doi la sinele de tren.
Intrucat cei doi erau destul de beti si ... emo... ca sa creada aproape orice, Iliutza ii lega de sinele de tren si le spuse sa stea cuminti si sa il astepte pe scari, pana cand se duce sa faca rost de un streang. Acestia il ascultara, si ramsesera acolo vreo o ora, pana cand, Emonel rupse intr-un final tacerea:
-Uite, Emonela! Vine liftul!
Sfarsit
Deci, m-am gandit sa fac regulat, cate o poveste cu Iliutza :DO sa vorbesc si cu Dede, poate ma ajuta si ea, ca sa fim o echipa nu doar la povesti de groaza, ci la toate! Pana atunci, sper ca v-a placut :DAstept comentarii, chiar daca nu e prea reusita (stiu ca nu e
).
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Iliutza si prietenii lui, Emonel si Emonela 
))
