Bună..mă numesc Andreea și am 13 ani.. mă bucur că ajung să vă povestesc întâmplarea mea.. Era o seară intunecoasă de iarnă... Dormeam ca un buștean în patul meu pufos... Am visat sau așa cred eu ceva ce nu am mai văzut până acum .. Eram în camera mea .. Stăteam cu o prietenă și părinții nu erau acasă.. Stăteam pe Facebook și vorbeam , bârfeam și alte chestii pe care le fac fetele... Stai, mă sună cineva...
-Convorbire telefonică-
Eu : -Alo?
?: - Bună..
Eu: -Doriți ceva anume?
?: -Haide să-ți zic o poveste... Era odată o fetiță pe nume Andreea . Ea fusese abandonată într-o clădire părăsită... Doi oameni treceau pe acolo și s-au gândit să o ia la ei acasă..Ei nu știau că casa în care locuiau era bântuită de proprietar care fusese ucis de către un hoț.. Fetița a crescut și i-a fost dăruit un dar.. Darul de a face tot ce vrea... Ca un fel de vise împlinite... Iși dorea ceva și se îndeplinea... Orice.. Acea fetiță vorbește exact cu mine...Chiar acum..
Eu: -Dar..
Nu am terminat propoziția că deja închise telefonul... Atunci m-am trezit îngrijorată.. Era adevărat sau fals?
A DOUA ZI..
Mă trezesc somnoroasă ca în fiecare zi.. și merg la bucătărie să îmi iau ceva de mâncare..Nu îmi găseam părinții nicăieri...Am văzut pe ușă un bilet. Pe bilet scria: "Bună! Hai să ne jucăm v-ați-ascunselea! Dacă pierzi părinții tăi sunt morți.. dacă nu..Sunt tot morți.. Baftă! Oricum o să moară! :twisted: "
Eu: -Trebuie să fac ceva!!
Stau și mă gândesc câteva minute...
Eu: - Oricum o să moară... Of.. Plec să îi caut totuși..
Caut in toată casa .. numai in pod nu... Îi găsesc cu fața desfigurată, cu corpul despicat în două și cu părți ale corpului descopuse...
Eu: -Nu!!! Ce am făcut să merit asta???!!!
Ia , stai! Visul.. Să incerc faza aia cu dorințele..
Eu: Îmi doresc să revină la viață părinții mei!!!
Atunci ei reveniră la viață.. m-am dus la ei și i-am îmbrățișat lung .. De fericire am început să plâng..