Prolog.
Probabil ca fiecare om a fost împins măcar o dată de la spate de către păriții lui să facă ceva în viață. Mulți le propun copiilor lor să devină medici, să preia afacerea familiei sau chiar să pornească o afacere. Părinții mei nu au fost așa, și-au propus să nu mă ajute și să mă lase să fac ceea ce vreau, fără a mă influența. Nimeni n-a avut vreodată încrederea că voi avea un loc de muncă bine stabilit, de pe urma căruia să am o avere și-un viitor perfect, însă iată-mă aici, lucrând zi și noapte, câștigând o avere... Cu ce mă ocup? Păi nimic neobișnuit, sunt un vânător de recompense.
Mi se spune Curator, iar motivul este unul simplu. De mic am vrut să am propriul muzeu de artă. Zi și noapte mă târăsc prin cele mai ciudate locuri ale lumii, ucigând cu sânge rece liderii grupărilor teroriste, dealeri de droguri, oameni de afaceri foarte importanți și chiar și parlamentari, iar toate astea pentru o sumă incredibilă de bani. Niciodată nu ratez ținta, mereu îmi duc misiunea la bun sfârșit, iar angajatorii, niciodată nu rămân nemulțumiți, ba chiar, unii din ei, mă angajează și de două-trei ori, fiind siguri că nu ratez și că nu voi fi prins.
Ofer beneficii atât lumii, cât și mie însumi. Nu omor oameni nevinovați, mereu mă documentez și încerc să aflu mai multe despre victimă înainte să accept vreun contract. Adesea sunt nevoit să scot informații de la țintă, iar eu sunt nevoit să-i ofer durere victimei, pentru ca eu să primesc ceea ce-mi trebuie pentru a-mi încheia misiunea.
Nu-mi este frică de nimic, nu-mi e frică să eșuez, să fiu prins, încarcerat sau ucis. N-am pe nimeni să mă aștepte acasă, am o avere, dar nu am pe nimeni cu care s-o împart. Sunt nevoit să fug mereu, să mă ascund și să-mi schimb identitatea. N-am timp pentru mine, de obicei primesc și câte cinci contracte pe lună, iar eu trebuie să mă încadrez într-un scurt termen de timp pentru a-mi încheia misiunea.
Sunt mândru de ceea ce fac. Muncesc din răsputeri, iar munca mea e răsplătită pe măsură.
Cap. I - Say cheese!
Stau pe canapea, mâncând dintr-un măr, uitându-mă la televizor. Simt cum somnul mă ia încet, așa că mă întind pe salteaua moale a canapelei și trag un pui de somn până-s trezit de sunetul produs de telefonul meu... Mă ridic și văd că-i număr ascuns. Răspund și-aud:
-Alo, Curator?
Deja îmi dau seama ce se petrece, așa că îi răspund afirmativ.
-Am o mică treabă pentru tine, dar să nu vorbim despre asta, du-te în parcul din centrul orașului dimineață la ora șapte. Sub banca de lângă fântâna din mijlocul parcului vei găsi un dosar. Acolo vei afla mai multe despre sarcina ta.
Mă frec la ochi și-mi privesc ceasul de la mână... Ora patru si treizeci și cinci de minute. Mă așez iar pe canapea și dau drumul la televizor, așteptând ora șase. Mă îmbrac, cobor scările, îmi pun țigara-n gură, o aprind și plec la drum. Ajung în parc, caut dosarul, iar după ce-l găsesc mă întorc acasă. Pun dosarul pe masă, îl deschid și încep să mă documentez.
E vorba despre Mitch Mayer, un multimilionar preocupat cu prelucrarea gazelor naturale și proprietarul unei mari companii din California.
Plec spre aeroport cât de repede pot, îmi iau actele false, bani și câteva haine. Mă urc într-un avion privat și plec să-mi îndeplinesc misiunea. Caut un hotel decent, de unde-mi pot urmări cu atenție ținta, dar și pe cei ce-l protejează pe Mitch. Ajung în camera de hotel și-mi întind toate hârtiile pe masă, apoi încep să-mi fac o pistă pentru a-l găsi pe Mitch.
Ies afară, închiriez o mașină, un Chevrolet Impala din '67. Mă urc în el, apoi plec spre clădirea în care se afla Mitch. Aștept câteva ore, până-i văd mașina plecând. Pornesc și-l urmăresc. Ajunge în fața unei vile de lux, intră înăuntru, parchează mașina, apoi intră în casă. Îmi aprind o țigară, ies din mașină și încerc să privesc subtil vila, încerc să vizualizez posibile intrări prin care să intru și să-l iau prin surprindere pe Mitch. Plec apoi spre hotel. Îmi scot valiza de sub pat și scot două pistoale glock la care atașez amortizoare. Îmi iau 2 încărcătoare și mă întorc spre casa lui Mitch. Parchez, imi iau binoclul nocturn și studiez curtea. Observ 2 paznici la intrare. Mă apropii încet, încercând să evit fiecare paznic. Privesc spre balcon. Mă arunc și mă prind de marginea albă și fină. Mă ridic încet și merg spre ușa balconului care era întredeschisă. Intru înauntru, nimeresc fix în dormitorul lui Mitch, însă el nu-i acolo. Aud pași tot mai tare, cineva se apropie de dormitor. Mă ascund sub pat. Privesc spre ușă, văd pe cineva intrând în cameră. Scot puțin capul și-l zăresc pe Mitch. Ies încet de sub pat și-l imobilizez, ținându-i mâna la gură, iar cu cealaltă îmi scot telefonul. Iau telefonul, îl împing pe Mitch pe pat, trag trei focuri silențioase în fruntea lui, apoi îi fac o poză pe care i-o trimit angajatorului meu, spunând:
-Say cheese!
Joi Iun 06, 2024 10:11 pm Scris de 
Subiect: The Contractor. 
