Razboiul

Tin sa pun un mic avertisment. Unele scene prezentate in cadrul acestei povesti descriu metode de tortura, limbaj licentios si altele care ar putea sa nu fie acceptate de toti asa ca, continuati cu prudenta si citiți pe riscul vostru. ^^


  Viata mea oare are vreun rost? Intrebarea asta mi-o pun zilnic de mii de ori, de fiecare data cand imi pun echipamentul de lupta, cand imi iau arma in mana, cand pasesc afara din cort mergand pe campul de lupta care mereu este altul. Oare am fost predestinat sa fiu un ucigas cu sange rece? Copii ai caror parinti au fost macelariti in fata lor, parinti care si-au vazut copii schiloditi sub propriile priviri, si toate doar din cauza unui razboi sau intamplat pentru ca asa a fost scris sa fie? Oare de ce sunt eu aici? De ce sunt soldat? De ce omor? Am dreptul? Nu stiu niciunul din raspunsuri iar pe zi ce trece alta intrebare mi se adauga in minte. Acum cand ma ridic din nou din pat, cand ma privesc in oglinda crapata si prafuita, nu ma mai recunosc, ochii nu imi mai licare de viata ci sunt parasiti de aceasta, gura nu imi mai zambeste chiar si fals daca incerc nu se misca sta serioasa, plana pe fata mea , inghetata de oribilitatile pe care le vad in fiecare zi. Nebarbierit de cateva zile barba deja mi se vedea destul de clar, o cicatrice ce imi strabatea pometul arata duritatea razboiului. Toate schimbarile, acest nou eu, toate in urma razboiului care inca continua. 
  - Mike nu te mai holba asa nu suntem in vacanta suntem pe front, lasa oglinda in pace tot aici va fi si cand ne intoarcem. Vocea camaradului meu ma aduce cu picioarele pe pamant imi intorc privirea spre el ochii de o culoare aproape gri ai mei se fixeaza in aceia negri ai lui care ma priveau. Aceasi grupa, acelasi tip de ucigasi, asta ne apropiase pe front, si desi era cel mai grav pacat sa iti faci prieteni in razboi noi am devenit prieteni dar eram amandoi constienti ca in fiecare zi riscam sa ne pierdem vietile si unul pe celalalt iar durerea pierderi unui prieten era ceva ce stiam ca odata si odata va trebui sa o suportam si sa mergem mai departe. Pana acum insa nimic nu se intamplase amandoi scapaseram vi din multe ,,locuri fierbinti’’ iar azi aveam sa mergem intr-unul nou , un nou punct fierbinte unde trebuia sa omoram pe toti, fara prizonieri, asta e regula noastra de baza. Imi revin din nou din gandurile in care cazusem si imi mut privirea de pe brunetul din fata mea imbracandu-ma.
  - Ai idée ce ne asteapta Leon? Il intreb stiind ca el mereu studia amanuntit fiecare detaliu care ne era dat despre o astfel de zona si treaba noastra acolo.
  - Tuneluri de infiltrare sub pamant, cativa pitici inca sunt acolo si zboara creieri oricui intra, treaba noastra e sa ii exterminam. Spusele lui ma pun nitel pe ganduri
  - Nu pot pur si simplu sa vare niste grenade acolo sa ii faca pulbere? Grenadele ar fi fost o rezolvare simpla dar desigur daca era asa de simplu nu am fi fost noi trimisi acolo.
  - E sub o baza militara de-a noastra. Am ridicat o spranceana la auzul acelei informatii.
  - Pramatiile alea de oameni de talie mica au facut tuneluri pe sub bazele noastre, asta va fi o provocare. Vocea imi suna la fel de lipsita de viata, emotii si sentimente cum era si privirea mea inghetata parca de acest loc .
  - Da, va fi o provocare. Afirma si brunetul luandu-si arma iar eu cum eram imbracat si gata echipat l-am urmat pe use afara dand piept in piept cu aerul incins ce era in aceasta zona arida uitata parca de dumnezeu si pedepsita de soare, aerul imbibat cu mirosul morti, un miros care deja imi era obisnuit, mirosul cadavrelor in descompunere in groapa comunala care se afla la cativa metri de unde aveam noi tabara asezata era deja ceva atat de obisnuit incat facea parte din décor, din viata noastra de zi cu zi in acest colt uitat de lume.
  Masina noastra astepta, masina blindata desigur, am urcat in ea si am plecat spre destinatie. Ma simteam ca un ciudat in acest grup eu eram , se pare, singurul care se pierduse cu totul in acest razboi caci pe tot drumul ceilalti au ras si au glumit spunand bancuri si cum ii vor ucide ei pe acei omuleti minuscule chiar si Leon era vessel, doar eu eram ciudat, nu radeam sin u zambeam vreodata, ma pierdusem complet in acest joc al morti, aceasta lupta pentru supravietuire.
  Cand am ajuns la destinatie am coborat cu toti gata echipati sa mergem in acele tunele sa ii distrugem pe omuleti sa ii readucem la tacerea eternal, nu am mai intrat in baza sau alte formalitati eram deja asteptati si sosirea noastra era stiuta asa ca am trecut direct la munca. Cativa dintre noi s-au avantat primi in interiorul tunelelor, naivi aveau sa isi gaseasca moarte foarte rapid la cat de rapid s-au avantat doar eu Leon si inca doi care sunt cu noi de la inceput am ramas afara. Am auzit un val de impuscaturi si tipete agonizante de durere, ii gasisera pe pitici sau mai de graba pitici ii gasisera pe ei si le oferisera cadou de bun venit cateva gloante prin corp facandu-i pe toti ,,musafiri’’ sa isi dea suflarea mortii. Cand tipetele si impuscaturile au incetat am patruns si noi patru in acele tunele dand imediat de mirosul inecacios al trupurilor in descompunere care apartineau probabil celor care au avut curajul nebunesc sa patrunda sa inspecteze tunelele cand au fost descoperite. Mergand m-ai departe cu atentie am dat peste corpurile lipsite de viata dar pline de gloante ale fostilor nostril camarazi sangele inca cald se scurgea din ranile proaspat facute desi carnea era complet sfasiata de puterea glontelui imprastiata parca in jurul lor nici nu puteai sa mai recunosti care cum era acum toti erau doar mase de carne sfasiata si sange imprastiat.
  Am auzit miscare in fata apoi ca de nicaieri niste oameni, sau asa pareau a fi, ne-au atacat colegi sfasiindu-I cu totul bucata cu bucata doar eu si Leon mai eram acum. Am inceput sa tragem in ei dar degeaba nu pareau sa fie afectati iar in momentul in care ochii unei din creature, ca altfel nu puteam sa ii spun, rosii insangerati m-au privit direct filmul mi sa taiat, nu am mai vazut nimic decat intuneric, nu am mai simtit nimic sau auzit ceva. M-am trezit intr-o celula undeva intr-o pestera uriasa ornamentata si aranjata cu un simt estetic antic si de prost gust, ma dezgusta ma facea sa ma simt o fosila intr-un muzeu cu un buget ieftin. Am inceput sa privesc in jurul meu si am dat cu privirea de Leon care era in celula alaturata mie si se pare ca se trezise si el fiindca privea confuz in jur pana cand a dat cu privirea de mine
  - Unde suntem Mike? Ne-au capturat? Ce erau chestiile alea de i-au omorat le Yu si Roni?
  - Nu stiu Leon, nu stiu raspunsul la niciuna din intrebarile tale.
  - Gura muritorilor, nu imi place ca hrana mea sa fie vorbareata. Vocea care a rasunat in toata incaperea apartinea se pare unui barbat sau baiat in jur de 18 ani, sau asa parea a fi, blond cu ochii verzi neon din cate imi puteam da seama dar in ochii mi-au sarit canini lui mult prea proeminenti ziceai ca e vampire dar acele creaturi nu exista , eu nu cred in existenta lor doar in mituri si povestile de groaza sau filmele cu Dracula existau astfel de creature, dusmanii nostril vroiau san e sperie sau san e faca sa inebunim nu cred ca vor reusi si cu mine nu cred, refuz sac red in existenta unor creaturi cu puteri supraomenesti.
  - Hmm…brunetul e vizibil infricosat ,cum tremura inca putin si o sa implore, cred ca Lulu o sa se bucure sa se joace cu tine. Zambea vizibil amuzat de tremurul prietenului meu care inlemnise de frica pe cand eu ramasesem la fel de nepasator nici chiar cand stiam ca moarte imi este aproape nu puteam sa ma tem, eram la fel de calm si rece ca si pana acum. Tipul batu din palme de doua ori si pronunta numele pe care il mai zisese inainte, acea Lulu, o fata blonda cu forme generoase, trebuie sa recunosc daca nu as fi in situatia in care sunt m-as da o tura la ea , dar din nou si ochii ei erau de un verde neon ca si al tanarului iar canini la fel de proeminenti. 
  - Pot sa ma joc cu el Eric? Intreba fat ape un glas plangagios de copil mic apropiindu-se de mine se pare
  - Nu Lulu, nu cu el, nu simt deloc frica la el, il vreau pentru mine, i-al pe brunet ala e plictisitor. Ma vroia pentru el, ce avea de gand sa imi faca pustiul asta?
  - Ce rau esti dar fie… pot sa incerc macar s ail speri distrugandu-I prietenul in fata ochilor, oricum sunt satula si nu ma atrage brunetul. Pot? Pot? Folosea acelasi ton ca si inainte aratand ca este rasfatata iar cel de langa ea afirma din cap atunci nici nu am apucat sa clipesc cand am inceput sa aud tipetele de durere ale prietenului meu care era deja in mainile fetei care ii smulgea rand pe rand degetele de la maini facandu-l sa sangereze sis a urle de durere lucru care il amuza pe celalalt prezent in camera cu noi. Cand se miscase atat de repede? Cum de il scosese din cusca intr-un asemenea timp scurt? Intrebarile se invarteau in capul meu fara sa le pot gasi un raspuns priveam doar cum prietenul meu era incetul cu incetul rupt bucatica cu bucatica de acea fata, mai intai degetele apoi incepuse sa ii smulga pielea de pe trup descoperindu-I muschi si carnea ascunse sub aceasta, il dezbracase deja de toata hainele iar ceea ce a facut in continuare la facut pana si pe tanar sa se strambe putin de durere, blonda isi cobora mana intre picioarele lui Leon si ii prinse ambele bijuteri in mana smulgandu-le apoi facandu-ma pe mine sa vomit iar pe el sa urle de durere agonizanta continuand sa ii smulga apoi pielea de pe trup pana cand numai pe fata ii mai ramasese apoi incepuse sa ii franga fiecare os din corp oribilandu-ma pe mine cu cruzimea si mai ales amuzamentul pe care il gasea in actiunile ei. Am incercat sa ignore vocea prietenului meu care tipa de durere intorcandu-ma cu spatele dar am ramas blocat cand , atunci cand m-am intors, am dat nas in nas cu blondul care ma privea pofticios uitandu-se in special la gatul meu facandu-ma pe mine instinctive sa mi-o acopar, il priveam cu aceasi privirea glaciara care , desi prietenul meu murea incet la cativa metri de mine, nu mi se schimbase absolut deloc.
  - Hmmm esti interesant muritorule, nu pari sa iti fie frica deloc dar cred ca esti o hrana foarte buna. Era vizibil interesat de ceea ce imi curgea mie prin vene, deci poate chiar exista vampire. Aici imi voi gasi sfaritul? In cusca asta mancat de aceasta creatura.
In scurt timp tipetele au incetat iar cand mi-am intors capul indraznind sa privesc fata numai era doar trupul torturat si lipsit de viata al brunetului mai zacea acolo intr-o balta de sange. Am vrut s ail intreb pe blond daca chiar e vampire dar cuvintele nu imi paraseau gatul absolut deloc iar atunci cand am vrut sa imi intorc iarasi capul nu am mai reusit caci am simtit pe gat in dreptul jugularei doua intepaturi iar apoi sangele grabindu-se sa ajunga in acel loc ,,Aici se termina totul? Omorat de o creatura in existenta careia nici nu credeam? O sa scap din cosmarul asta?” ma intrebam singur in gand inchizandu-mi ochii renuntand la lupta, macar acum totul se va incheia, toata viata mea mizerabile se va sfarsi.
  Incetul cu incetul am inceput sa respir mai greu, simteam cu toata forta din mine se scurge in gura blondului am deschis ochii dar numai vedeam nimic decat intuneric , eram oboist vroiam doar sa imi inched iarasi ochii si sa adorm ceea ce am si facut, m-am lasat cufundat de somnul adanc al morti lasandu-ma in bratele ei abandonand lupta pentru viata. Acum am gasit raspunsul pentru intrebarile de dinainte am venit aici, la razboi pentru ca asa mi-a fost scris, am omorat doar ca sa fiu omorat de el acum, mi-am primit pedeapsa la fel cum si eu am pedepsit pe multi alti, sa terminat, in sfarsit. Sa terminat!