Mary
Spammer
Mesaje : 564
Data de inscriere : 02/02/2014
Varsta : 20
Localizare : Bârlad
 |  Subiect: Declin  Mar Feb 25, 2020 9:22 pm | |
| Declin Îl priveam pe cel dinaintea mea cu spaimă. Aș fi vrut să spun mândrie, cum o făceam când eram mică. Aș fi dorit să spun dragoste, cum o făceam când eram adolescentă. Aș fi dorit sa revin la toate sentimentele pe care le aveam pentru el înainte, dar imaginile din mintea mea nu îmi permiteau acest lucru. Nici ele și nici sentimentul de teamă care îmi frângea inima.
De ce? Mă întrebam în gând, căci nu puteam scoate măcar o șoaptă printre buzele umflate de la cât le mușcasem în ultima oră. Bărbatul din fața mea nu îmi putea oferi siguranța de altă dată. Pe moment nu puteam fi nervoasă, șocată sau să simt ură cuprinzându-mă. Nu puteam simți mai mult de o imensă teamă, lucru destul de ciudat, din moment ce acest sentiment nu mi-a trecut vreodată pragul sufletului. Nu, nu îmi era teamă pentru mine. Știam, simțeam că nu avea să îmi facă rău. În cele din urmă, mă iubea. O vedeam în privire; adânc în inima lui, mă iubea ca atunci când m-a ținut prima oară în brațe, când a avut grijă de mine în momentele în care am fost bolnavă, când cu mândrie m-a privit absolvindu-mi facultatea. Nu-mi era teamă pentru mine pe cât îmi era penru adolescentul cu câțiva ani buni mai mic decât mine ce se afla în spatele meu, cu mine încercând să-l protejez. Privirea îmi era când pe chipul celui din fața noastră, când la securea pe care o ținea în mână.
Ce este mai rău? Deși mi se arăta în față un demon cu chip uman, nu eram în stare să fiu întru totul împotriva lui. Astfel trebuia să fac o alegere: ori îl lăsam să-mi ucidă elevul, ori una dintre persoanele pe care le iubeam enorm de când eram mică avea să fie trimisă la închisoare ani buni sau, mai mult de atât, să fie executată. Gândul oricărei ființe raționale era să apăr băiatul și să îl las pe el să primească pedeapsa pentru toate suferințele aduse oamenilor până în acel moment. Dar... ceva din mine părea să mă oprească. Punând în echilibru toate faptele lui, știam că făcuse totul doar ca să mă protejeze.
Ce-ar trebui să fac acum? Ei bine, presupun că voi alege la întâmplare. Cum era? Ceva cu ala-bala-portocala, nu? Aș da cu banul, însă la cea mai mică mișcare risc ca elevul din spatele meu să fie ucis și asta chiar înainte de a afla ce ar ieși. Ce pierdere ar fi dacă cel salvat ar ieși tânărul din spatele meu și chiar atunci ar zace, ei bine... mort, nu? Oftez. De ce mă gândesc la asta acum? Și, sincer, oricine a zis că un psiholog are probleme cu tărtăcuța mai mari decât pacienții săi... ei bine, avea dreptate. Mare dreptate.
Trag adânc aer în piept și mă gândesc repede la un vers preferat dintr-o poezie, decizând să sacrific persoana pe care care ultima silabă. Să continue jocul!
 Să citim și să dansăm; aceste două distracții nu vor face niciodată rău lumii.
| |
|
Alex.
Moderator
Mesaje : 1305
Data de inscriere : 26/07/2013
Varsta : 21
Localizare : Brasov
| |
Eu nu prea am citit povesti de genul și chiar as vrea sa incerc una în sfârșit, continua 
