Vecinul

Subiect: Vecinul Sam Feb 15, 2020 3:45 pm

Doi ani în urmă mi-am găsit un loc de muncă mai bun decât toate celelalte pe care le avusesem înainte. Nu era la fel de obositor și salariul era mai mare, așa că în general, eram mulțumit de el. Am reușit să strâng o sumă de bani și să închiriez un apartament cu o cameră chiar în centrul orașului, lângă locul meu de muncă. El se afla aproape de stațiile de autobuz, de magazine și nu departe de policlinică, singurul său dezavantaj fiind doar că se afla într-un bloc vechi, dar în linii generale, eram mulțumit de el. Din păcate, nu am stat foart mult timp în acel apartament pentru că în scurta perioadă de locuire acolo am avut multe probleme cu conducta de apă. Un alt motiv pentru care m-am mutat de acolo era vecinul meu: un bătrân cocoșat, chel și plin de riduri.
Nu făcea scandal, gălăgie sau alte probleme nimănui, era foarte liniștit și tăcut, aproape că nu îl observai, însă mereu mirosea a alcool, țigări și urină. Din câte am înțeles, nu avea pe nimeni, iar cei ce îl cunoșteau deja, nu doreau să vorbească despre el, de parcă doreau să îl evite câr mai mult posibil. Deseori se așeza pe o băncuță din fața casei lângă babele care obișnuiau să bârfească, însă nu scotea nici un sunet. Stătea și tăcea. Dacă îl întrebai ceva, nu răspundea, dar se observa că nu e surd, asculta tot ce se vorbește în jurul lui.
Cel mai neplăcut lucru era însă faptul că îi plăcea să stea noaptea cu orele în fața ușii de la apartamentul meu. Asta mă speria mult la început. Ieșisem de câteva ori afară și îl întrebam dacă avea nevoie de ceva, însă nu răspundea. Stătea într-un singur loc și se legăna. După aceea m-am enervat și nu mai deschideam ușa când îl vedeam iar cum stă în fața ei. Mergeam pe la bucătărie, mai fumam o țigară și mă mai uitam la un film, apoi, auzeam cum încă se plimbă pe scara blocului, în fața ușii mele. Nu puteam să îl sperii sau să îi fac ceva, pentru că era un om vârstnic, și nu puteam să mă iau de el, și nici poliția nu o puuteam chema, deoarece ar fi fost stupid să denunț un bătrânel că se uită la ușa apartamentului meu.
Adulții se fereau de el, în timp ce copii, în mod surprinzător, se dădeau la dânsul și nu le era frică. Deseori vedeam cum se așeza câte unul în brațele sale, iar bătrânul îi legăna. Odată m-am aproăiat încet din spate și am auzit pentru prima dată vocea vecinului meu care spunea încet copiilor *Vom zbura... Vom zbura...*. Nu îmi plăcuse asta, îmi era frică pentru copii. Odată i-am spus unei mame a cărei copil se juca cu bătrânul să aibă grijă ca fetița ei să nu pățească ceva, și mai mult nu am văzut-o lângă casa noastră. Nu cunoșteam ceilalți părinți, așa că nu puteam să îi atenționez, însă dacă aș fi fost în locul lor, mi-aș fi instruit copiii să nu se apropie de necunoscuți.
Într-o dimineață m-am trezit din cauza unor sunete ciudate de pe scara blocului. Erau niște lovituri cu ecou puternic în conducta de gunoi. Pe fiecare etaj avem o mică conductă care se deschide și în care aruncăm deșeurile, iar acestea cad în subsol, de unde sunt strânse săptămânal. Am încercat să adorm la loc, însă zgomotele erau deranjante, iar apoi s-a alăturat și un văiet de tonalitate înaltă, ca și cel a unei pisici. M-am îmbrăcat și am ieșit pe hol. Ghiciți de cine am dat când am ieșit din apartament? Exact, de vecinul meu. Stătea și se uita la țeava de gunoi, în care nu se mai auzea nici un zgomot.
-Ajutati-ma, cred ca s-a blocat o pisică înnăuntru, i-am spus eu. Vecinul mă privi trist, apoi își duse ochii în pămânu și vorbi încet, practic șoptind:
-Nu poate zbura...E gunoi... După care se întoarse cu spatele și intră în apartamentul său.
M-am întors în camera mea după o lantternă, apoi am revenit să salvez pisica. Zgomotele reapărură și am băgat mâna în conductă ca să inspectez pe unde e blocată, însă când mâna a intrat până la mijlocul brațului, simțisem cum am prins ceva de păr. *Aici erai!* îmi spusesem eu, crezând că am găsit animalul, însă în următoarea secundă, o mână însângerată mi-a apucat-o pe a mea și a început să mă tragă înnăutru. Panicat, mi-am retras brațul cât de repede am putut și am aprins lanterna, iluminând țeava. Înnăuntru se afla un copil dezbrăcat, plin de tăieturi pe tot corpul, ghemuit într-o poitie nenaturală. Fața lui era plină de vânătăi, iar unul din brațe părea luxat. Scoțând un urlet de groază am închis țeava și m-am ascuns în apartamentul meu. Am chemat poliția imediat, cu mâinile tremurânde și glasul răgușit, și nu am ieșit din casă decât în momentul câns sosiră autoritățile. Din conducta de gunoi fu scos un copil de vreo 5 ani, palid, gol, însângerat și cu nenumărate hematoame și vânătăi pe tot corpul, care era deja mort. Copoii au spart ușa vecinului și l-au scos cu brutalitate de acolo, nu că acesta s-ar fi opus. Toți vecinii ieșiră din casele lor și se uitau la acea scenă de groază. Toți păreau că vor să sară pe el, să îl pedepsească, chiar și polițiștii, înspă nimeni nu îndrîzni., iar în tot acest timp, bătrânul murmura: *Vom zbura... Într-o zi vom zbura...*.

Poveste tradusă de @Alex.

Subiect: Re: Vecinul Sam Feb 15, 2020 9:27 pm

Draguta poveste, dar observ chestii care nu prea au sens. Nu stiu cum a putut sa il prinda de par odata ce e in conducta de gunoi, pentru ca ar trebui sa cada la subsol, nu? Nu asa functioneaza gravitatia?
Si nici legatura dintre copilul din conducta, uitatul la usa si citatul *Vom zbura... Într-o zi vom zbura...*. Poate sunt eu prea realist si stric starea

Subiect: Re: Vecinul Sam Feb 15, 2020 9:40 pm

Esti prea realist Astaroth, Laughing

Mi-a placut. Daca a reusit sa imi induca o stare ciudata atunci e bine!
bravoo Daydreami

“Remember, today is the tomorrow you worried about yesterday.”

Subiect: Re: Vecinul Sam Feb 15, 2020 9:44 pm

Absolut îngrozitor. Deși i-aș împrumuta copilul care stă deasupra noastră. Cu tot cu părinți. Îmi place că traduci povești... dacă nu mă înșel, din rusă. Asta ne permite să citim povești care nouă ne sunt inaccesibile. Mai vreau

Subiect: Re: Vecinul Dum Feb 16, 2020 2:01 pm

Any, nu fi rea cu copiii... Lasă doar părinții Laughing

Povestea m-a băgat puțin în ceață doar la partea cu zburatul. Încă mai cred, însă, că ar putea fi vorba despre zborul spre lumea de apoi... Eh, cine știe?
Aștept următoarea poveste și spor la treabă

Să citim și să dansăm; aceste două distracții nu vor face niciodată rău lumii.

Subiect: Re: Vecinul Lun Feb 17, 2020 2:07 pm

Va mulțumesc foarte mult pentru comentarii
Sa fiu sincer, nici eu nu știu ce legătură are zburatul cu restul poveștii, eu doar am tradus-o, poate bătrânul era nebun și credea că poate face copii sa zboare? Dacă vreți o poveste mai buna și mai horror, citiți Narcisa, e tot pe aceasta pagina la povesti scurte.

Cont pierdut

// Daca nu ai acces la cont

Vecinul