Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile de groază, membrii și multe altele vă așteaptă!

Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!

Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.



 
AcasaPortalCăutareÎnregistrareConectare
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
Cei mai activi postatori ai saptamanii
Ultimele subiecte
» hello
Narcisa I_icon_minitimeSam Noi 28, 2020 2:19 pm Scris de Sakumo

» A Pizza Delivery
Narcisa I_icon_minitimeMar Noi 24, 2020 5:52 pm Scris de Sakumo

» Short Horror Stories
Narcisa I_icon_minitimeSam Noi 07, 2020 11:37 pm Scris de Sakumo

» Diferite superstitii
Narcisa I_icon_minitimeVin Noi 06, 2020 2:13 pm Scris de Hanamura

» Ouija [Halloween Story]
Narcisa I_icon_minitimeMar Oct 27, 2020 12:57 am Scris de Hanamura

» Cazul Lukacs Dalma
Narcisa I_icon_minitimeLun Oct 26, 2020 12:26 pm Scris de Hanamura

» [Portofoliu] Crystal Snow
Narcisa I_icon_minitimeMar Oct 20, 2020 1:23 pm Scris de Hanamura

» Babysitting
Narcisa I_icon_minitimeMar Oct 13, 2020 9:27 am Scris de Hanamura

» Razboiul
Narcisa I_icon_minitimeLun Oct 12, 2020 3:18 pm Scris de Sarah chan

» Zoom Call
Narcisa I_icon_minitimeDum Oct 11, 2020 10:45 pm Scris de DedeDali

» School Email
Narcisa I_icon_minitimeVin Oct 02, 2020 5:39 pm Scris de Mihai

» Ice dancer in the garden of love [YYH FanFiction]
Narcisa I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 10:29 pm Scris de Crystal Snow

» Hey prieteni ^^
Narcisa I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 3:16 pm Scris de Eloise

» Dezastrul din San Andreas
Narcisa I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 3:14 pm Scris de Sarah chan

» Attack on Titan (AoT)
Narcisa I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 12:30 pm Scris de Hanamura

» Doctor Who(1963-???)
Narcisa I_icon_minitimeMar Sept 29, 2020 11:11 pm Scris de Sarah chan

» BTS :3
Narcisa I_icon_minitimeLun Sept 28, 2020 9:13 pm Scris de Crystal Snow

» Ohayo
Narcisa I_icon_minitimeDum Sept 27, 2020 8:15 pm Scris de Kahlan

» [Anime] Hell Girl : Jigoku Shoujo
Narcisa I_icon_minitimeDum Sept 27, 2020 4:08 pm Scris de Sarah chan

» Buna ^^
Narcisa I_icon_minitimeDum Sept 27, 2020 3:34 pm Scris de Crystal Snow

Recent Members
See more
In cazul in care esti un membru vechi care si-a uitat parola, intra pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou administratorului Sakumo.
Discord
Afilieri
Image hosting by giphy
Youtube
Instagram

 

 Narcisa

In jos 
AutorMesaj
Alex.
Moderator
Moderator
Alex.

Mesaje : 1305
Data de inscriere : 26/07/2013
Varsta : 21
Localizare : Brasov

Narcisa Empty
MesajSubiect: Narcisa   Narcisa I_icon_minitimeDum Iun 30, 2019 2:42 pm

Narcisa





                                             

  În această povestire nu vă voi vorbi despre monștrii de sub pat sau fantomele ce bântuie oamenii, nici despre ucigași și crime sinistre, ci despre o frică din copilărie pe care am crezut că am înfruntat-o, dar s-a reîntors și mă terorizează din nou. Tot ce urmează să vă spun e adevărat, mi s-a întâmplat și încă mi se întâmplă.
   Aș fi preferat ca în casa mea să locuiască monștri ce mănâncă copii, decât să fiu conștient de faptul că ceva malefic se ascunde în întuneric, chiar în camera mea, care nu poate fi observat decât de mine. O creatură care îmi teroriza copilăria și mă făcea să stau treaz deseori, din frica de a nu mă trezi cu ea chiar lângă mine.
   Totul a început când eram un copil. Nu pot afirma că am avut o copilărie fericită. Nu, nu mă certam cu părinții și nu, nici singuratic nu eram, împăcându-mă bine cu ceilalți de vârsta mea, dar ceea ce îmi otrăvea viața era teama de propria mea cameră sau mai degrabă ceea ce locuia în ea. Locuiam într-un apartament cu 2 camere împreună cu familia mea. Cea mică era a mea, iar cea mare a părinților. Fiecare din ele avea un balcon mic. Gândul de a mă afla în camera mea noaptea, singur, pe întuneric, mă făcea să tremur Din cauza crizelor mele de plâns destul de frecvente, părinții mă lăsau deseori să dorm cu ei, iar de fiecare dată când îmi lăsau lumina aprinsă în cameră sau mergeau la baie, îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru mica clipă de siguranță în care mă credeam, astfel aveam și eu posibilitatea de a adormi rapid. Desigur că nu îmi era frică de odaia în care mă aflam, ci de creatura care se ascundea în ea. Acea ființă era Narcisa, monstrul copilăriei mele, creatura care se ascundea mereu de părinții mei, dar care îmi testa nervii și mă speria aproape în fiecare seară. Mulți copii își inventează, cu ajutorul imaginației, monștri care se ascund sub pat, în dulap sau după draperii, dar al meu era cât se poate de real. De multe ori stăteam afară până noaptea târziu, doar ca să petrec cât mai puțin timp în camera mea, iar când reveneam acasă, primeam 2 palme la fund și eram obligat să mănânc și să mă culc cât de repete posibil. Eram fericit că din cauza oboselii adormeam rapid și nu mai trebuia să îmi fac griji că acea creatură mă va deranja iar.
   Narcisa: probabil că acest nume vă amuză, însă pe mine mă speria de moarte doar spunându-l în gând. I-am pus acest nume în speranța de a mă coninge că e inofensivă, că e fragilă ca floarea ce îi poartă numele. Era o încercare zadarnică de a mă îmbărbăta pentru că știam că Narcisa este opusul tuturor speranțelor mele.
  Patul meu era vechi, pentru două persoane, însă mi-a fost dat mie pentru că într-o parte a sa arcurile erau deformate, iar pentru un adult aceasta era o mare problemă când venea vorba de a dormi pe el. Eu, fiind mic, puteam să stau întins pe el cum doream. Din nefericire însă, mărimea lui era un dezavantaj pentru mine și situația în care mă aflam. Uneori, trezindu-mă din somn, simțeam cum salteaua se îndreaptă, de parcă cineva stătu așezat pe cealaltă margine de pat, apoi se ridica brusc. Alteori, mă trezeam de la senzația că eram gâdilit sau mângâiat pe cap, și nu îmi rămânea decât să stau treaz, transpirat dun cauza fricii, până adormeam din nou sau îmi adunam curajul să fug spre camera părinților mei. După cum vedeți, copilăria mea nu a fost tocmai calmă, și chiar dacă se spune că cei mici au o imaginație bogată și aș vrea să explic aceste evenimente ciudate prin creativitatea mea, nu pot, fiindcă totul a devenit și mai rău.
   La vârsta de 6 ani, am auzit pentru prima oară sunetul acestei ființe. Este greu de descris, dar o să încerc. Imaginați-vă behăitul unei capre cu o tonalitate înaltă, dar întreruptă, de parcă cineva era răgușit, iar pe lângă asta, se asemănă cu râsul unui copil, malefic și încet. La început credeam că sunetul venea de afară, însă mai târziu am realizat că e de la balcon. Auzind acel sunet, fugeam cât de repede puteam în camera părinților, plângând, și îi imploram să rămân să dorm cu ei. Mama mea a fost de acord să doarmă o dată în camera mea, iar eu să mă culc cu tata, dar în dimineața următoare zise că nu auzise nici un sunet ciudat, și nici nu se simți gâdilită naoptea. Era evident că părinții mei nu mă credeau, și nu îi pot învinovăți, pentru că poveștile mele păreau puțin credibile pentru niște oameni maturi care nu s-au confruntat niciodată în viață cu ceva neobișnuit și sinistru.
   Cel mai proeminent incident s-a întâmplat când aveam 7 ani. Doi foști colegi de facultate de-ai părinților mei au venit într-o seară la noi acasă ca să-și viziteze prietenii. Narcisa nu s-a apropiat de adulți atât de tare niciodată, dar știu de ce a făcut-o: ca să-mi arate că sunt fără scăpare. La început stăteam cu toții în bucătărie și mâncam, iar cei maturi mai beau și vin, apoi am început să mănânc bomboanele pe care mi le-au adus drept cadou prietenii părinților mei. La un moment dat, mama a zis că e târziu și ar trebui să mă culc. Camera mea era vis-a-vis de bucătărie, despărțită de hol. Ea m-a rugat să închid ușa și să mă culc, iar eu mă conformasem. Am mers în odaia mea și am închis-o aproape complet, lăsâd doar o crăpătură între margini, apoi am aprins lumina. În acea noapte nu îmi era frică, așa cum adulții făceau gălăgie nu departe de mine. Chiar în clipa în care inttrasem în cameră, auzisem acel râs încet care îmi era deja cunoscut. De data asta, însă, mi se păru că se auzise puțin mai tare și mai apropiat, venind dinspre balcon. Am fugit cât de repede puteam spre bucătărie și începusem să plâng, în timp ce părinții mei încercau să mă calmeze. Mama le-a explicat oaspeților pe scurt de ce îmi e frică, iar Vlad, prietenul lor, a decis să meargă cu mine în cameră să verificăm dacă totul e în regulă. Ajunși în odaie, l-am îndemnat să se uite la balcon, dar a refuzat. Mi-a spus că sunt băiat mare și că ar trebui să fac acest lucru singur, ca să scap de temerile mele Adevărul e că eram un laș și nu aveam curajul să mă uit la ce ar putea fi acolo, așa că am închis ochii. Vlad nu observă acest lucru și continua să mă împingă înainte, spre monstrul care mă teroriza și care probabil aștepta să ajung lângă el. Când am pășit pragul ușii, aveam impresia că ceva mă privește de sus în jos, rezemat de perete în așa mod încât să nu fie observat din cameră. Un miros cadaveric îmi intră imediat în nări și îmi provoca greață, însă am reușit să mă abțin din a vomita sau a leșina. M-am întors repede în cameră, printr-un sat și l-am îndemnat pe Vlad să verifice balconul, însă el a început să râdă și să mă asigure că daca nu am văzut nimic deosebit acolo, înseamnă că totul e bine. Mi-a urat noapte bună și ieși din cameră. Tata strigă din bucătărie să sting lumina și să mă culc, iar eu eram speriat de moarte și abia de reușeam să nu mă ușurez pe mine.Am stins lumina și am scos o lanternă de sub pat pe care o ascundeam de părinți. O foloseam uneori noaptea să cercetez camera. La un moment dat, părinții mei, împreună cu colegii lor ieșiră din apartament și merseră afară să mai fumeze o țigară, iar eu, sesizând oportunitatea, am deschis ușa camerei și m-am așezat în pragul ei, dând cu lanterna spre toate colțurile camerei. Atunci am văzut-o prima dată pe Narcisa.
   Când am luminat dulapul maro de lângă balcon, care era atât de înalt că practic se lipea de tavan, am văzut-o pe ea acolo, stând culcată pe el și privindu-mă. Sunt sigur că nu avea de gând să se ascundă, ci dorea ca să fie văzută Mai întâi i-am zărit capul: era alungit ca și craniul de cal, ochii ei neproporționali, cu pupile verticale, erau foarte depărtați umul de altul. Pielea ei era galben-gri, cu pete maro pe alocuri, de parcă era în stare de descompunere. Membrul ei era foarte subțire, iar la capăt avea vreo 12 prelungiri subțiri ca piciorușele de păianjen, care erau pe post de degete. Gura ei fără dinți se deschise brusc și schiță un zâmbet malefic, iar un miros extrem de neplăcut se răspândi în cameră și îmi pătrunse în plămâni.
   Am scăpat lanterna pe jos, fiind speriat și înmărmurit, apoi îmi dădusem seama că tot ce trebuia să fac e să fug. Am închis ușa camerei și am fugit în bucătărie, ascunzându-mă sub masă. Se auzi un mic scârșâit ce însemna că Narcisa deschise ușa de la odaia mea, iar eu am început să plâng, încercând să nu fac prea mult zgomot. Ea ar fi putut să vină după mine, și atunci nu știu ce s-ar fi întâmplat sau părinții mei m-ar fi găsit sub masă și de data asta m-ar încuia în cameră. Peste câteva clipe se auzi un pas mic în hol, urmat apoi de altul, apoi de încă unul. În mintea mea eram pregătit să ajung față în față cu acea creatura și să fiu sfâșiat sau mâncat de ea, însă deodată se auzi ușa de la intrarea în casă, urmați de pași grăbiți înnapoi spre camera mea. Cei mari reveniră de la fumat și intrară din nou în bucătărie. Spre surprinderea mea, nu m-au văzut sub masă, probabil pentru că consumară alcool și erau puțin amețiși. S-au așezat din nou la masă și și-au continuat discuțiile.
   Masa era lipită de perete, chiar lângă ușa de la bucătărie, nu-mi era deloc greu să scot puțin capul înafară și să privesc spre hol și spre camera mea. Știți ce am văzut când am făcut asta? Da, aveți dreptate, am văzut-o pe Narcisa iar. Stătea ascunsă după perete, urmărind tot ceea ce se întâmplă la bucătărie. Ochii ei se primblau prin globurile oculare, apoi se fixară pe mine, după care mai scoase un zâmbet ca cel văzut anterior. Acel rânjet era atât de batjocoritor, încât aveam impresia că dacă ar putea, mi-ar spune: *Uite, sunt chiar aici, iar proasta de maică-ta nici nu mă vede. Pot să mă apropii de tine cât de mult vreau*. După asta, m-am ascuns iar sub masă și mi-am pierdut cunoștința, stând lipit cu spatele de perete. M-au trezit strigătele părinților mei care aparent m-au găsit sub masă într-un final. Vlad și cealaltă femeie plecaseră deja. Mama și tata m-au scos din bucătărie și m-au dus la ei în cameră, unde mi-au dat să beau un calmat și m-au culcat în patul lor.
   Desigur că aceste evenimente s-au întâmplat demult, poate am inventat de la mine, nu neg, însă în general, acesta e adevărul despre fricile mele din copilărie. Lucrul care m-a scăpat de acest coșmar a fost un eveniment nefericit: divorțul părinților. Cu toate acestea, ei nu s-au despărțit cu certuri și lupte, ca în alte cazuri, ci de comun acord. Instanța a decis că voi rămâne cu mama, așa că ne-am mutat acasă la bunica, în alt oraș. Cu tata mă vedeam rar, dar petreceam destul timp împreună. Trei ani în urmă mi-a spus că și-a găsit altă femeie cu care vrea să-și trăiască viața, iar eu am acceptat acest lucru. Nu vreau să stau în calea fericirii nimănui. Anul acesta, când am terminat facultatea, tata m-a contactat și mi-a spus că îmi lasă mie apartamentul unde locuiam înainte, iar el și noua lui soție se vor muta la țară. Propunerea îmi convenea, așa cum acea casă era destul de bună, tata făcu reparație acum câșiva ani. În plus, acel oraș era mai mare și aveam mai multe oportunități pentru a-mi construi viața.
   După o perioada lungă de semnat contracte și vizite la notari, am reușit, în sfârșit, să obțin apartamentul respectiv. Multe lucruri s-au schimbat, dar amintirile rămaseră aceleași, cu toate că nu îmi mai era frică să rămân singur acasă. Am decis să dorm în vechea mea cameră, oricum acele temeri trecură și nu mai era cazul să îmi fac griji că un monstru mă va deranja, în condițiile în care eu însuși sunt un adult. Fiind student, am apucat obiceiul de a sta treaz până târziu datorită calculatorului. Cât de banal nu ar suna, dar ciudățeniile au început să se întțmple chiar din prima zi, însă refuzam să le leg cu tot ceea ce am trăit când eram mic. Acum nu numai în camera mea se petreceau lucruri inexplicabile, dar în întregul apartament. La bucătărie mereu se ard becurile, cu toate că tata m-a asigurat că nu știe de ce, întru cât cablurile sunt bune.  Pe podeaua din baie apare zilnic o mâzgă galbenă, de parcă cineva vomită acolo regulat, iar eu o șterg măcar o dată pe zi. La balcon se aud zgomote ciudate, de parcă cineva ar bate încet cu degetul în fereastră, seară de seară.
   O săptămână în urmă m-am trezit de la o senzație bine cunoscută, de parcă cineva te gâdilă când dormi. Patul meu este îngust, de o singură persoană, iar când mă trezesc din somn, pot să jur că mă simt de parcă cineva tocmai s-a dat jos de pe mine, iar în seara următoare, când mâncam la bucătărie, am auzit un surâs asemănător behăitului de capră ce venea din camera mea. Am decis să mă mut în odaia părinților mei, luând calculatorul cu mine. Camera mai mică am încuiat-o și uneori, noaptea, când trec pe lângă ea aud cum cineva zgârâie ușa din interior. Cel mai înspăimântător lucru e faptul că atunci când dorm, încuind și camera mea, în ultimele zile aud zgârâieturi în ușa mea. Știu că până la urmă ea se va deschide, și îmi e frică de ceea ce o să văd.


Poveste postată de Nosferatu, tradusă de Alex.
Sus In jos
Mary
Spammer
Spammer
Mary

Mesaje : 564
Data de inscriere : 02/02/2014
Varsta : 20
Localizare : Bârlad

Narcisa Empty
MesajSubiect: Re: Narcisa   Narcisa I_icon_minitimeLun Feb 17, 2020 3:25 pm

Ciudat este că ar putea vinde apartamentul, în final. Așa și-ar scăpa de grijă, zic și eu.
Am mai citit povestea, încă nu știu cum de nu am lăsat comentariu. Îmi place la nebunie și este straniu cum din prima parte a descrierii mi-a venit în minte imaginea Narcisei, amintindu-mi de o poză veche găsită cu mult timp pe un site.
Aștept următoarea poveste, dragule. Succes în continuare!


Să citim și să dansăm; aceste două distracții nu vor face niciodată rău lumii.
Sus In jos
AlessiaAny
Administrator
Administrator
AlessiaAny

Mesaje : 148
Data de inscriere : 20/03/2015
Varsta : 21
Localizare : Brasov

Narcisa Empty
MesajSubiect: Re: Narcisa   Narcisa I_icon_minitimeLun Feb 17, 2020 9:39 pm

Povestea asta mi-a trezit multe sentimente. Mi-am adus aminte de fiorii pe care îi aveam când citeam povești de groază aici, în primii ani de existență ai forumului, de cum simțeam nevoia să mă uit în jurul meu din când în când în timp ce citeam și cum de-abia așteptam să ajung afară să le spun prietenilor mei de ele și să le povestesc în detaliu, de parcă ar fi reale, iar apoi să inventăm jocuri pe baza lor. Fiecare zi era o aventură. Îmi e dor de micile temeri imaginare de atunci. Pe parcurs a intervenit viața reală și le-a transformat în frici și griji reale... dar nu despre asta vorbim aici, nu? Mi-a plăcut povestea. Repet, îmi place că traduci povești și ne dai șansa să le citim și noi. Imaginea Narcisei am asociat-o pe tot parcursul poveștii cu imaginea lui Momo, nu știu de ce. Aștept să citesc și alte povești traduse de tine.

Am modificat scrisul, pentru că era prea greu de citit, mai ales că e folosită o culoare stridentă. Te voi ruga să folosești mărimea 15 de acum încolo. O greșeluță am descoperit, totuși: e gâdilat, nu gâdilit.

Cam atât.
Pace
Sus In jos
Continut sponsorizat




Narcisa Empty
MesajSubiect: Re: Narcisa   Narcisa I_icon_minitime

Sus In jos
 
Narcisa
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realității :: ★ CATEGORIILE INIȚIALE ★ :: Povești de top-
Mergi direct la: