Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile de groază, membrii și multe altele vă așteaptă!

Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!

Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”



 
AcasaPortalCăutareÎnregistrareConectare
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
Cei mai activi postatori ai saptamanii
Ultimele subiecte
» Dincolo de Oglinda - Un alt "Eu"
The exorcist I_icon_minitimeSam Ian 02, 2021 10:21 pm Scris de MMiauti

» Anime - Another
The exorcist I_icon_minitimeSam Ian 02, 2021 8:13 pm Scris de MMiauti

» Hi miau !
The exorcist I_icon_minitimeSam Ian 02, 2021 7:55 pm Scris de Sakumo

» A Christmas Story
The exorcist I_icon_minitimeJoi Dec 24, 2020 10:36 pm Scris de Sakumo

» Trei povesti scurte
The exorcist I_icon_minitimeJoi Dec 24, 2020 9:11 pm Scris de Sakumo

» Cuptorul
The exorcist I_icon_minitimeMier Dec 16, 2020 10:17 am Scris de Hanamura

» hello
The exorcist I_icon_minitimeSam Noi 28, 2020 2:19 pm Scris de Sakumo

» A Pizza Delivery
The exorcist I_icon_minitimeMar Noi 24, 2020 5:52 pm Scris de Sakumo

» Short Horror Stories
The exorcist I_icon_minitimeSam Noi 07, 2020 11:37 pm Scris de Sakumo

» Diferite superstitii
The exorcist I_icon_minitimeVin Noi 06, 2020 2:13 pm Scris de Hanamura

» Ouija [Halloween Story]
The exorcist I_icon_minitimeMar Oct 27, 2020 12:57 am Scris de Hanamura

» Cazul Lukacs Dalma
The exorcist I_icon_minitimeLun Oct 26, 2020 12:26 pm Scris de Hanamura

» [Portofoliu] Crystal Snow
The exorcist I_icon_minitimeMar Oct 20, 2020 1:23 pm Scris de Hanamura

» Babysitting
The exorcist I_icon_minitimeMar Oct 13, 2020 9:27 am Scris de Hanamura

» Razboiul
The exorcist I_icon_minitimeLun Oct 12, 2020 3:18 pm Scris de Sarah chan

» Zoom Call
The exorcist I_icon_minitimeDum Oct 11, 2020 10:45 pm Scris de DedeDali

» School Email
The exorcist I_icon_minitimeVin Oct 02, 2020 5:39 pm Scris de Mihai

» Ice dancer in the garden of love [YYH FanFiction]
The exorcist I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 10:29 pm Scris de Crystal Snow

» Hey prieteni ^^
The exorcist I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 3:16 pm Scris de Eloise

» Dezastrul din San Andreas
The exorcist I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 3:14 pm Scris de Sarah chan

Staff Online
Recent Members
See more
Cont pierdut

Cont pierdut

// Daca nu ai acces la cont

In cazul in care esti un membru vechi care si-a uitat parola, intra pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou administratorului Sakumo.
Afilieri
RPG Anime Romania
Image hosting by giphy
Soricei de Biblioteca
Youtube
Instagram

 

 The exorcist

In jos 
AutorMesaj
AleX..
Membru
Membru
AleX..

Mesaje : 2
Data de inscriere : 25/02/2017
Varsta : 20
Localizare : Alsbach hähnlein

The exorcist Empty
MesajSubiect: The exorcist   The exorcist I_icon_minitimeSam Feb 25, 2017 2:21 pm

ATENȚIE! AICI VOI POSTA INTEGRAL CARTEA "THE EXORCIST" SCRISĂ DE WILLIAM PETER BLATTY.
NICI UN ELEMENT DIN ACEASTA POVESTE NU ÎMI APARȚINE. DISTRACȚIE PLĂCUTĂ

_________________


Nordul Irakului...

Căldura soarelui storcea broboane de sudoare pe fruntea bătrânului, dar el ţinea strâns cana de ceai fierbinte, de parcă ar fi încercat să se încălzească. Presentimentul pe care-l avea nu-i dădea pace. Se ţinea scai de el.

Săpăturile se încheiaseră, pământul, strat cu strat, fusese analizat şi fiecare obiect găsit fusese etichetat şi apoi transportat cu vaporul: mărgelele şi pandantivele; glipticele; mădularele; mojarele din piatră şi ocru; urcioare din lut ars. Nimic ieşit din comun. O casetă asiriană din fildeş pentru toaletă. Şi un bărbat. Oasele unui bărbat. Rămăşiţele fragile ale unui trup îl făceau adesea să se întrebe dacă materia nu e cumva Diavolul încercând să ajungă iarăşi sus la Dumnezeul său.. Acum ştia. Parfumul de lemn dulce şi tamariscă îi atrăgea privirea către dealurile pline de maci; către câmpiile împânzite de stufăriş; către drumul accidentat, presărat cu pietriş, care se avânta spre necunoscut. La nord-vest se afla Mosul; la est, Erbil; în sud, Bagdadul şi Kirkuk şi înspăimântătorul furnal din Nabucodonosor. Îşi încrucişă picioarele sub masă, în faţa singuraticei chaykhana de pe marginea drumului şi se uită lung la petele de iarbă de pe cizmele şi de pe pantalonii lui kaki. Sorbi din ceai. Săpăturile se încheiaseră. Ce avea să urmeze? Şterse de praf acest gând ca pe un artefact găsit în ţărână, dar nu ştiu să-l eticheteze.

Auzi pe cineva horcăind înăuntrul micuţei ceainării: bătrânul proprietar venea spre el târşâindu-şi zgomotos pantofii ruseşti pe care-i purta ca pe nişte papuci de casă, ridicând praful în calea sa. Umbra lui întunecată se proiecta peste masă.

Kaman chay, chawaga?

Bărbatul în haine kaki scutură din cap privind în jos la pantofii jerpeliţi, fără şireturi şi înnoroiaţi, care parcă exprimau suferinţele vieţii sale. Treburile cosmosului, medita el calm: materia; şi apoi spiritul. Spiritul şi acei pantofi erau pentru el esenţa unor lucruri fundamentale şi totuşi diferite.

Umbra se mişcă. Kurdul stătea în picioare în faţa lui şi părea să aştepte de o veşnicie. Bătrânul în haine kaki îşi ridică privirea şi-i văzu ochii acoperiţi de albeaţă, ca o coajă de ou. Glaucom. La început, nu-l avu deloc la inimă pe acest om. Îşi scoase portmoneul ponosit şi căută după o monedă: găsi câţiva dinari, un carnet de conducere irakian; un calendar catolic din plastic decolorat, vechi de doisprezece ani. Pe spatele calendarului scria: CE LE DAM SĂRACILOR VOM LUA CU NOI DUPĂ MOARTE. Îşi plăti ceaiul şi lăsă un bacşiş de cincizeci de fili pe masa cenuşie şi crăpată.

Se îndreptă spre jeep. Clinchetul cheilor vârâte în contact sună strident în tăcerea din jur. Se opri şi privi în zare, apăsat de gânduri. Depărtarea îi desluşea prin aburul fierbinte o insulă care părea că pluteşte spre cer. Era oraşul Erbil care se întindea pe coama dealului, cu acoperişurile sale plate şi crăpate, ridicate spre ceruri ca o binecuvântare.

Blugii îl strângeau tot mai tare.

În aer plutea ceva prevestitor.

Allah ma’ak, chawaga.

Kurdul avea dinţii stricaţi. Rânjea cu toată gura şi îi făcea semne cu mâna. Bărbatul în kaki găsi în sinea lui o ultimă fărâmă de omenie şi-l salută şi el cu un zâmbet fugar. Îşi mută privirea în altă parte şi zâmbetul i se stinse. Porni motorul, întoarse maşina cu o mişcare scurtă şi o luă spre Moşul. Kurdul zăbovi locului privindu-l, zăpăcit de goliciunea ce i se aşternea în suflet pe măsură ce jeepul se îndepărta. Ce simţea când îl vedea plecând? Ce simţise oare în prezenţa acestui străin? Siguranţă, poate, îşi aminti; un sentiment de siguranţă şi de bine. Dar acum sentimentul se pierdea odată cu jeepul care se îndepărta tot mai mult. Se simţea ciudat de singur.

La ora şase şi zece, inventarierea se încheie. Curatorul de antichităţi din Mosul, un arab cu obrajii ofiliţi, făcea o ultimă şi atentă însemnare în registrul contabil de pe biroul său. Se opri un moment să-şi înmoaie peniţa în cerneală şi îl privi pe prietenul său. Bărbatul în haine kaki părea pierdut în gândurile sale. Se sprijinea de masă, cu mâinile afundate în buzunare şi cu privirea în jos, rătăcită în amintirile din trecut. Curios, curatorul îl cercetă puţin, apoi se întoarse la registrul său. Avea un scris ferm, curat şi, când termină, slobozi un oftat prelung, îşi aşeză peniţa şi se uită la ceas. Trenul spre Bagdad pleca la ora opt. Însemnă ultima foaie şi îi oferi un ceai bărbatului în kaki.

Cu ochii aţintiţi asupra mesei, bărbatul în kaki dădu din cap. Arabul îl privea uşor intrigat. Ce se întâmpla? Plutea ceva în aer. Se ridică şi se apropie; apoi simţi o uşoară împunsătură în ceafă când prietenul său se urni din loc şi îşi întinse mâna spre o amuletă pe care o cântări gânditor în palmă. Era capul demonului Pazuzu sculptat în piatră verde, întruchiparea vântului de sud-vest, imperiul molimelor şi al bolilor. Capul demonului era găurit. Cel care avusese amuleta o purtase la gât, ca pandantiv protector.

Răul împotriva răului, răsuflă curatorul, făcându-şi vânt, apatic, cu o revistă ştiinţifică din Franţa, pătată de ulei de măsline.

Prietenul lui nu se mişcă; nu scoase o vorbă. Curatorul îşi înclină capul într-o parte.

S-a întâmplat ceva? îl întrebă.

Niciun răspuns.

Părinte Merrin?

Bărbatul în kaki nu-l auzi, era adâncit în gândurile sale, absorbit de amuletă, ultima sa descoperire. După câteva clipe, o aşeză jos, apoi ridică nişte ochi întrebători către arab. Oare a zis ceva?

Nu, părinte. Nimic.

Îşi luară în treacăt rămas-bun.

În faţa uşii, curatorul prinse cu putere mâna bătrânului.

Inima mea vrea să nu pleci.

Prietenul îi răspunse în treacăt, murmurând ceva despre ceai, despre timp, despre nişte lucruri pe care le avea de făcut.

Nu, nu, nu! Vreau să spun, acasă.

Bărbatul în kaki îşi aţinti privirea distrată asupra unei fărâme de năut rămasă în colţul gurii arabului.

Acasă, repetă el.

Cuvântul aducea a sfârşit.

În Statele Unite, adăugă curatorul, şi apoi se întrebă în sinea lui de ce o făcuse.

Bărbatul în kaki privi spre cel de lângă el şi simţi neliniştea sa apăsătoare. Omul acesta a fost întotdeauna atât de uşor de iubit.

La revedere, spuse pe un ton scăzut, apoi se întoarse brusc şi păşi afară în aglomeraţia cenuşie a străzilor, pornind într-o lungă călătorie.

Ne vedem peste un an! strigă curatorul din pragul uşii. Dar bărbatul în kaki nu se întoarse. Arabul privi silueta omului pierzându-se în depărtare care, vrând să traverseze strada în grabă, mai-mai să fie călcat de o birjă în viteză. În birjă se afla o arăboaică bătrână, corpolentă, a cărei faţă era acoperită de un văl negru din dantelă care-i atârna pe cap ca o glugă. Se gândi că poate se grăbea la vreo întâlnire. În curând, arabul avea să-l piardă din ochi pe prietenul său grăbit.

Bărbatul în kaki mergea înainte mânat de o îndatorire. Lăsă în urmă oraşul, ajunse la periferie şi traversă podul peste Tigru cu paşi repezi. Când simţi că se apropie de ruine, îşi mai domoli mersul, căci cu fiecare pas senzaţia îngrozitoare pe care o avea devenea din ce în ce mai puternică.

Şi totuşi, trebuia să afle. Ca să se pregătească.

Podul din lemn care traversa Khosr, un fluviu noroios, pârâi sub greutatea lui. Şi iată-l ajuns pe colina unde cândva se înălţa Ninive cea cu cincisprezece porţi, temutul şi strălucitorul tărâm al hoardelor asiriene. Acum, tot ce mai rămăsese din oraş zăcea uitat în pulberea sângerie a predestinării. Iar el era încă acolo, aerul mai păstra prezenţa Celui care i-a distrus visele.

Bărbatul în kaki dădu târcoale ruinelor. Templul lui Nabu. Templul lui Iştar. Simţi fiorul. Se opri în faţa Palatului Ashurbanipal şi măsură cu privirea statuia masivă din calcar care se ridica din acel loc. Aripile statuii aveau zimţi, iar labele picioarelor, gheare. Avea un mădular bombat şi gros şi gura schimonosită într-un rânjet de fiară. Demonul Pazuzu.

Brusc, bărbatul în kaki îşi încovoie umerii.

Îşi plecă capul.

Ştia.

Curând, avea să se întâmple.

Privea lung în pământ şi la umbrele mişcătoare. Globul strălucitor al soarelui se scufundase simţitor dincolo de linia orizontului, iar din depărtări urcau în văzduh urletele stinse ale haitelor de câini sălbatici care mişunau la marginea oraşului. Îşi lăsă mânecile în jos şi le încheie cu nasturi când simţi un vânt răcoros care bătea din sud-vest.

Îşi iuţi paşii spre gara din Mosul, cu inima cât un purice la gândul că, în curând, pe urmele lui avea să purceadă un duşman străvechi a cărui faţă nu o văzuse niciodată.

Dar al cărui nume îl ştia prea bine.


_______

1-Pietre preţioase sau semipreţioase gravate cu figuri sau motive decorative.

2-Ceainărie din Asia Centrală (n.tr.)

3-Mai doriţi ceai, domnule?

4-Subdiviziune a dinarului irakian. 1000 fili = l dinar. (n.red.)

5-Allah fie cu dumneavoastră, domnule


P.S. eu citesc povestea doar după ce o postez, așa ca vreau sa îmi cer scuze anticipat pentru orice expresie neregulamentară folosita aici.
Sus In jos
Bishamon
Spammer
Spammer
Bishamon

Mesaje : 1154
Data de inscriere : 03/01/2015
Varsta : 20

The exorcist Empty
MesajSubiect: Re: The exorcist   The exorcist I_icon_minitimeSam Feb 25, 2017 3:54 pm

Mno, e interesant, daca adaugai totusi o melodie pe fundal era si mai perfect, dar oricum nu stiu de ce ai vrea sa pui o carte a cuiva aici.


Va ador The exorcist Grinfaceplz
Sus In jos
AleX
Veteran
Veteran
AleX

Mesaje : 266
Data de inscriere : 20/04/2014
Varsta : 20
Localizare : Ce tãt vrei mã

The exorcist Empty
MesajSubiect: Re: The exorcist   The exorcist I_icon_minitimeSam Feb 25, 2017 5:30 pm

Dacă încalcă vreo regulă, o ștergi tu?


The exorcist 250qlpd
Sus In jos
AleX
Veteran
Veteran
AleX

Mesaje : 266
Data de inscriere : 20/04/2014
Varsta : 20
Localizare : Ce tãt vrei mã

The exorcist Empty
MesajSubiect: Re: The exorcist   The exorcist I_icon_minitimeDum Feb 26, 2017 11:25 am

Semnele care anunţau coşmarul de mai târziu trecură la început neobservate. Apoi, în vâltoarea celor ce au urmat, nimeni nu-şi mai amintea cum începuse totul.

Casa era închiriată. Întunecată. Solidă. O clădire din cărămidă, acoperită de iederă, situată în Georgetown, Washington, D.C. Peste drum era campusul Universităţii Georgetown, iar în spatele curţii, un dig pe care, dacă-l coborai, ajungeai în M Street, iar dincolo se zărea râul Potomac. Era trecut de miezul nopţii de 1 aprilie, iar în casă domnea liniştea. Chris MacNeil stătea în pat rezemată de tăblie, repetându-şi replicile pentru filmările de a doua zi; fiica ei, Regan, dormea în camera din capătul holului, iar la parter aveau camere oamenii de serviciu, o femeie şi un bărbat între două vârste, Willie şi Karl. Era aproape 00.25 când Chris îşi ridică privirea de pe scenariu, încruntată şi confuză. Auzi un răpăit. Ciudat. Înăbuşit. Ritmat şi tot mai des. Ai fi zis că e un cod morse bătut în perete de o fantomă.

Amuzant.

Ascultă cu atenţie câteva clipe, apoi nu mai băgă în seamă zgomotele; dar acestea continuară, iar ea nu se mai putu concentra. Zvârli manuscrisul pe pat.

Dumnezeule, ce enervant!

Se ridică din pat şi se duse să vadă de unde veneau.

Ieşi pe hol şi se uită primprejur. Răpăitul păru să vină din camera lui Regan.

Ce Dumnezeu face fetiţa asta?

Porni spre capătul holului, iar pe măsură ce înainta, zgomotele răzbăteau tot mai distinct, din ce în ce mai clare şi mai puternice. Când ajunse în faţa uşii şi o deschise larg, zgomotele încetară brusc.

Ce naiba se petrece?

Fiica ei cea drăgălaşă, de unsprezece ani, dormea ţinând în braţe un gigantic urs panda din pluş, spălăcit, cu ochi rotunzi. Pookey. Regan îl îmbrăţişase şi îl sărutase de atâtea ori, până se ponosise.

Chris se îndreptă încet spre pat, se aplecă deasupra fetei şi şopti:

Rags? Eşti trează?

Respiraţie normală. Profundă. Normală.

Chris îşi roti privirea prin cameră. Lumina slabă de pe hol se strecura prin crăpătura uşii întredeschise şi se prefira peste tablourile şi sculpturile lui Regan; şi peste alte câteva animăluţe de pluş.

OK, Rags. Ai reuşit s-o păcăleşti pe mama. Hai, spune-o! Spune „Păcăleală de 1 aprilie“!

Şi totuşi, Chris ştia că asemenea lucruri nu-i stăteau în fire fiicei sale. Copila era timidă şi retrasă. Cine putea să-i joace un astfel de renghi, atunci? Cineva pe jumătate adormit care s-a apucat să facă ordine în pod, printre ţevile de plumb? Odată, în munţii Bhutan, urmărise ore întregi un călugăr budist care medita îngenuncheat. Într-un final, a apucat să-l vadă levitând, însă când povestea cuiva întâmplarea, nu uita să spună că „poate“ doar i s-a părut. Poate şi acum imaginaţia ei neobosită îi juca feste.

Pe dracu’! Chiar am auzit!

Brusc, îşi îndreptă privirea spre tavan.

De sus se auzea un hârşâit slab.

Sunt şobolani în pod, pentru Dumnezeu! Şobolani!

Oftă. Asta e. Şobolani cu cozi lungi. Hârş, hârş! Se simţea ciudat de uşurată. Deodată, îşi dădu seama că îi era frig. Camera era îngheţată.

Chris merse tiptil spre fereastră şi o verifică. Era închisă. Apoi, puse mâna pe calorifer. Fierbinte.

Oh, ce Dumnezeu?

Confuză, merse spre patul lui Regan şi îi aşeză mâna pe obraz. Pielea era uşor umedă, catifelată ca o petală de trandafir.

Cred că m-am îmbolnăvit!

Chris se uită la fiica ei, la nasul ei cârn şi obrajii pistruiaţi, apoi, instinctiv, se aplecă deasupra ei şi o sărută.

Te iubesc, să fii sigură de asta, îi şopti. În cele din urmă, se întoarse în camera ei, în pat, şi îşi reluă lectura.

O vreme, Chris învăţă. Filmul era o parodie muzicală după Mr. Smith Goes to Washington. Acţiunea avea şi o intrigă secundară despre insurecţiile din campus. Chris se uită lung la manuscris. Ea juca rolul unei profesoare de psihologie care lua partea rebelilor. Şi îşi ura rolul. Scena asta e groaznică! gândi ea. E o prostie! Mintea, deşi puţin educată, nu lua lucrurile de bune şi căuta tot timpul sensuri mai adânci. Iar cauza rebelilor nu avea niciun sens pentru ea. Dar de ce oare? se întrebă. Diferenţa dintre generaţii? Nu cred, doar am şi eu treizeci şi doi de ani. E o idioţenie, asta e, e o...!

Calmează-te. Mai ai doar o săptămână.

Terminaseră de filmat scenele de interior la Hollywood, iar acum urmau scenele de exterior din campusul Universităţii Georgetown, pe care avea să le înceapă de mâine.

Pleoapele îi atârnau greu. O copleşise moleşeala. Când întoarse pagina următoare, observă că era ruptă pe margini. Vinovatul era chiar regizorul, Burke Dennings. De fiecare dată când trecea printr-o perioadă tensionată, obişnuia să rupă, cu mâini tremurânde, o fâşie îngustă dintr-o pagină a oricărui scenariu la îndemână, o făcea ghem, o băga în gură câte puţin şi o molfăia.

„Nebunul de Burke“, gândi Chris.

Căscă şi-şi duse mâna la gură, privind către pagina ruptă a manuscrisului. Toate paginile păreau ronţăite. Îşi aminti subit de şobolani. Nenorociţii ăia mici rod tot, se gândi ea. Să nu uite să-i spună lui Karl a doua zi, la prima oră, să pună capcane în pod.

Degetele i se destinseră. Manuscrisul îi alunecă încet din prinsoarea mâinilor. Îl lăsă să cadă de tot. „O tâmpenie, gândi. E o tâmpenie”. Bâjbâi cu mâna după întrerupător. Oftă şi rămase neclintită, gata să adoarmă; apoi, leneşă, trase cuvertura cu piciorul.

Prea cald! Al dracului de cald! Îşi aminti de frigul ciudat din camera lui Regan şi apoi de filmul în care jucase alături de Edward G. Robinson, legendarul gangster şi star de cinema al anilor 1940. Nu înţelesese pe atunci de ce îi era tot timpul frig pe platourile de filmare, până când îşi dădu seama că bătrânul veteran îi ţinea umbră, aşezându-se tot timpul în lumina reflectoarelor. Un surâs uşor i se stinse pe buze, în timp ce pe geamul de afară lucea burniţa. Chris adormi. Şi visă moartea, moartea atât de intimă, de care până atunci parcă nici nu auzise vreodată, iar de undeva, de nicăieri, un ţârâit, ea gâfâind, se topea şi aluneca în neant, gândindu-se întruna n-o să mai exist, o să mor, n-o să mai fiu niciodată, ah, tată, nu-i lăsa să-mi facă asta, ah, nu-i lăsa, nu mă lăsa să nu mai fiu niciodată, şi se topea, cădea, iar ţârâitul în fundal - ţârâitul...

Telefonul!

Sări în sus cu inima bubuind în piept, cu mâna pe telefon; avea un gol în stomac şi simţea că pluteşte.

Răspunse. Asistentul regizorului.

La machiaj la ora şase, scumpo.

Bine.

Cum te mai simţi?

De parcă abia acum m-am aşezat în pat.

Asistentul chicoti.

Pe curând.

Da, bine.

Chris închise telefonul şi rămase nemişcată câteva momente, gândindu-se la ce visase. Un vis? Mai degrabă un gând într-o stare de semiconştienţă: acea claritate terifiantă a detaliului. Luciul craniului. Inexistenţă. Ireversibilitate. Nu-şi putea imagina asta.

Doamne, e imposibil!

Îşi plecă descurajată capul.

Şi totuşi, este posibil.


The exorcist 250qlpd
Sus In jos
Continut sponsorizat




The exorcist Empty
MesajSubiect: Re: The exorcist   The exorcist I_icon_minitime

Sus In jos
 
The exorcist
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realității :: ★ CATEGORIILE INIȚIALE ★ ::  Povești de groază-
Mergi direct la: