Anterior in The Walkers Among Us:
"Străinul: Lasă vorba si sa ne mișcam! Sunt Steven. Steven Yeun. [...]
Mike: Unde mergem?
Steven: Mergem înapoi la grupul meu. Sunt in afara orașului. [...] Si astfel cei doi se indepartau încet, încet de Atlanta, apropiindu-se de grupul de care apartinea Steven..."
Sezonul 1
Episodul 6 "Reuniune"
Mike: Cat mai avem?
Steven: Inca vreo 10 minute.
Mike: Si este sigur acolo?
Steven: Da. Avem oameni care pazesc tabara cu randul zi si noapte.
Mike: Ati avut incidente cu acele aratari?
Steven: Din pacate da... In timp ce grupul se indrepta spre locul unde mergem acum au fost atacati doi oameni. Unul murise pe loc cand il muscase de gat si unul scapase doar cu o muscatura la mana. Dupa ce am facut tabara era foarte slabit, palid, avea febra si foarte deshidratat. Peste cateva ore murise...O batrana spuse o rugaciune si se puse sa seada pe un scaun de langa patul unde murise barbatul. Dupa vreo 30 de minute daca nu ma insel se transformase si ii sfasiase gatul acestei batrane. Privirea de pe fata ei era... Se uita sus la cer... Ca si cum se uita la o pasare care zbura...
Mike: Imi pare rau...
Steven: Mda... Haide. Tabara este la vreo 50 de metri dupa copacii aia.
Ajunse la tabara. Acolo era un om care statea pe o rulota.
Mike: E cine cred eu ca e? -spuse in gand
Benjamin: Mike? -spuse uimit
Benjamin: Cum ne-ai gasit?
Mike: Am auzit ca in Atlanta este un centru de refugiati, dar nu cred ca este nimic acolo pentru ca am fost pe strazi si erau doar acei "walkers".
Benjamin: "Walkers"?
Mike: Un prieten din Macon mi-a spus ca asa se numesc. Oricum, cand am ajuns in Atlanta Steven m-a gasit inconjurat de infectati mai sa nu imi trag un glont in cap. Daca nu ma gasea eram mort acum. Ii datorez viata mea.
Steven: Nu e nevoie. Cred ca si tu ai fi facut la fel.
Mike: Haide nu fi modest! Esti omul zilei.
Steven:
Benjamin: Sandy! Carl! Haideti sa vedeti cine a venit!
Sandy si Carl erau in alta rulota si nu l-au vazut pe Mike ca venise.
Cand se vazura unul pe altul se luara toti in brate si dupa Mike o saruta pe Sandy.
Mike: Nu am crezut ca o sa va mai vad vreodata! -spuse cu ochii in lacrimi
Sandy: Benjamin a spus ca probabil esti mort! -spuse si ea cu ochii in lacrimi
Mike: Se pare ca s-a inselat.(spuse razand) Dar uneori si eu credeam ca sunt mort... Am vazut atatia oameni din Macon... Oameni pe care ii cunosteam din vedere sau prieteni... I-am vazut transformati in aratarile alea care mananca, mananca si iar mananca alti oameni... -spuse trist
Steven: Nu fii trist, frate. Nu puteai sa faci nimic in privinta asta...
Mike: Ba da. Stiu ca puteam sa ii ajut. Dar erau prea multi...Atat de multi... Am trecut pe langa atat de multi oameni pe drum spre Atlanta... Oameni care aveau nevoie de ajutor, ajutor pe care il puteam acorda...
Mike ii vazura pe Chris si Gareth venind din padure.
Mike: Gareth! Chris! -spuse bucuros
Gareth & Chris: Mike!
Cei trei se laura in brate.
Mike: Am stiut ca o sa reusiti!
Chris: A fost greu, dar am reusit! In drum spre str. Fabricii nr.20 am trecut pe langa atatia infectati... Am crezut ca acolo o sa murim. Cand am ajuns logodnica generalului era sus la mansarda baricadata si plangea. Cu greu am scos-o de acolo. Nu o puteam convinge sa vina. Cand a auzit ca David e mort a inceput sa planga si mai tare. A trebuit sa o ducem cu forta in masina... A fost spre binele ei...
Mike: Bine ati facut! Ma bucur ca nu ati lasat-o acolo. Unde e acum?
Chris: E in rulota. Nu vrea sa iasa.
Mike: Are nevoie de timp sa-si revina... Lasati-o o vreme singura.
Chris: Asa m-am gandit si eu.
Mike: Se pare ca totul e bine pe aici. Cine mai e in grupul asta?
Chris: Pe langa noi mai este o femeie Elisabeth. Si-a pierdut fiica si sotul chiar la inceput. Dar se descurca destul de bine in legatura cu moartea familiei ei.E o femeie dura psihic. Mai avem un mecanic pe nume Jordan. Ne-a ajutat cu masinile foarte mult.
Mike: Aha. Cu mancarea si apa cum stam?
Chris: Destul de bine. Ne ajunge pe cel putin 8 luni. Benjamin a adus multa mancare si apa.
Mike: Este destul de bine pazita tabara asta. Dar totusi nu o sa putem sta aici prea mult. Suntem prea aproape de oras. Si dupa ce "mancarea" se termina infectatii o sa inceapa sa iasa din oras si intr-un numar mare o sa ne fie greu sa ne descurcam cu ei...
Chris: Ai dreptate. Nu ne-am gandit asa mult la asta. O sa ii anunt si pe ceilalti.
Mike: Bun. Plecam in zori...
Sfarsitul episodului 6 "Reuniune".
Episodul 7 "Teama" apare la trei pareri.