Draga mea Lună...

Singurul tip de poveste pe care nu pot sa l critic o.o ciudat, e o bucurie sa vad ca ai scris ceva asa sentimental o.o desi pot observa niste moduri diferite de scriere cam pe aceasi tema. Deci povestea este interesanta, dar totusi cred ca mai bine mergea sa pui emotii in loc de unele momente cand descrierea predomina mai mult. Totusi s ar putea ca luna sa insemne altceva. Pai o sa vad cand o sa pui next, sa vad daca am zis ce trebuie, dar oricum ar trebui sa bagi mai multe sentimente... sau poate nu sunt eu obisnuit cu genul asta de sentimente Pai partea a fost placuta si plina de mister. Totusi pot observa unele aspecte din realitate. Oricum genurile astea necesita sentimente reale si traite.. sincer partea este in regula si ma bucur ca ai reinceput sa scrii

A fost foarte frumos , si profund , Stefan , ai un mare talent , pacat ca nu scrii mai des ,mi-a placut extrem de mult , ai transmis sentimentele intr-un mod superb si deosebit. Nu am ce critica , chiar nu am. Mi-a placut la nebunie.As vrea sa vad povesti scrise de tine mai des.

         -Spune-mi, dragă Lună, ce-a făcut aseară? M-a visat? A dormit bine? Ai avut grijă să doarmă comod în patul ei moale? Ai avut grijă să nu viseze urât și să nu plângă de dorul meu? Mă sperie modul tău de-a mă trata cu tăcere. Dar dacă nu m-ai suporta, n-ai mai sta deasupra mea, n-ai mai sta să te privesc ori spui că n-ai de ales? Ba ai de ales, poți doar să-mi spui dacă-mi dorești tăcerea și-am să-mi țin gura. Dar nu pot, pur și simplu nu pot, ești singura-mi speranță, știi bine asta.


         Lacrimile-ncep a mi se scurge pe obrajii fierbinți, continui să privesc măreața lună cum se ascunde după nori. Se plimbă de colo colo, de parc-ar încerca să mă evite, să se ascundă de mine. Cum ce i-am greșit? Poate-i din cauză că nu-i pot oferi nimic? Poate din cauză că știe pe cine iubesc cu adevărat? Poate că n-are încredere în promisiunile mele, în rugămințile mele. Poate că-i e frică să nu mă dezamăgească. Nu știu, chiar nu știu...


         Oh, ce n-aș da să pot s-o am lângă mine, doar Luna știe cât de mult vreau asta. S-o țin strâns în brațe, s-o alint și să-i spun cât de mult o iubesc. S-o sărut, să-i sărut buzele, fruntea, s-o fac să se simtă protejată, să-i ofer tot ce am mai bun, să știe ca eu chiar o iubesc... Să-mi zâmbească și să mă prindă de mână, să-și pună capul pe pieptul meu și să adoarmă ascultându-mi inima.


         -Ascunde-te, fugi! Ignoră-mă! Iartă-mă dacă te-am rănit, dar văd că te simți singură acolo sus. Chiar am nevoie de un prieten de nădejde, chiar am nevoie s-o știu pe ea teafără, în regulă, iar tu, dragă Lună, ești singura-mi speranță. Știu că te simți abandonată, că vrei să-ti cauți perechea. De-asta-l tot alergi? Zi și noapte-l fugărești, dar parcă-i în zadar. Știi foarte bine că nu-l vei ajunge din urmă. El fuge la rândul lui, să te caute pe tine, iar tu în urma lui la fel. Și vă tot alergați unul pe celălalt și mi se face milă să vă văd pe amândoi suferind. [/size]

Mi a placut partea asta dar era normal sunt putin obosit dar merge, nu stiu daca mi s a parut dar ultima parte e putin cam vaga adica nu stiu cine si cum face o.o ori mor eu de somn si nu gandesc logic o.o pai oricum, eu astept next