Inceputul cosmarului in casatoria mea

Subiect: Inceputul cosmarului in casatoria mea Joi Sept 24, 2015 11:30 pm

o noua poveste mai bine lucrata, mai muncita. La asta mi-am dat silinta mai mult, va rog sa scuzati eventualele greseli si sper sa va placa ;;> deci abracadabra Rolling on the floor

Cap. 1

Era o seara răcoroasa de octombrie când cinam eu cu șotul meu. Ne mutaserăm in sfârșit la tara, intr-o casa “noua”, mai degrabă locația era noua,nicidecum clădirea ;care părea destul de veche. Emil s-a așezat la masa cu o privire copilăreasca așteptând mâncarea. Aproape zilnic ii găteam ceva dulce, o prăjitura sau un desert rapid. Îmi plăcea sa-i vad uitătura inocenta si vesela pe care o afișa când gusta din dulciurile preparate de mine. L-am întâmpinat cu un zâmbet larg, mi-am dat sortul jos in liniște si am apucat platoul si farfuria de pe tejghea. Nu pregătisem cine știe ce : orez cu sos si friptura de pui cu lamaice. I-am dat mâncarea șotului meu pe masa si eu m-am așezat lângă el, așteptând verdictul.
- Mia, tu nu mănânci?Mă întreabă el grijuliu pe un ton cald.
I-am răspuns simplu ca nu, fiindcă mâncasem înainte de a veni el si ca ii țin companie doar așa, ca sa aibă cu cine se indemna. El mi-a schițat un zâmbet si a început sa guste in liniște. După primul fel, a vrut ceva dulce : o prăjiturica. Făcusem niște fursecuri. L-am servit, iar pe fata lui a răsărit o bucurie bizara, dar adorabila. S-a înveselit mai ceva ca un copil. Am simțit cum un val de apreciere si un sentiment cald ma stăpânesc in acea clipa. După masa ne-am retras in camera noastră. Aveam un catel Nino pe care il luasem de pe strada. Fusese dat afara din casa de mic, iar eu si Emil l-am adoptat. S-a dovedit a fi foarte cuminte, deși nu era de rasa. Era un catelus mic de statura, zdrențuros si tărcat, cu doi ochii mici ca doua perle. In camera, m-am așezat la oglinda de langă pat aranjându-mi parul înainte de culcare. Vroiam sa-l prind mai confortabil. Șotul meu era la baie pregătindu-se de asemenea pentru somn. Nino in schimb,nici urma de el de azi dimineața. Nici măcar un lătrat. Ingrijorata, m-am ridicat si am plecat sa-l strig prin casa. Nimic. L-am căutat si in fata casei, am deschis si usa din spate sperând ca e acolo..Nici urma. Emil m-a găsit in pragul ușii cu o fata sperioasa si citindu-mi in ochi semne de-îngrijorare. M-a luat in brațe spunându-mi ca e pe la vecini si ca va veni singur. Ma agatasem de aceasta speranța si in inima mea vroiam sa-l găsesc de dimineața așteptându-ne. Ne-am întors in camera. Am adormit. Pe la 12.30 am, Emil s-a trezit si s-a dus la baie. Se foise cam mult si s-a trezit transpirat. Probabil avusese un coșmar. N-am îndrăznit sa-l întreb pentru ca îmi păruse nervos. M-am ridicat si am aprins lampa de langă noptiera. Ceasul a indicat trecut de miezul nopții. Când am dat sa ma acopăr cu pătura, am auzit scherlaituri si gemete de văicăreala, dar nu produse de om..ci de câine. M-am ridicat speriata si m-am uitat pe geam. Credeam ca Nino patise ceva, însa in curte era o liniște mormântala si sumbra. Si greierii iși încetaseră concertul nocturn. Mi-am trecut mana prin par speriata, am dat vina pe oboseala, dar se auzise atât de intens si de clar. Când am vrut sa ma întorc in pat am zărit niște fulgi sau mai bine zis, ghemotoace de ceva pe covor..Erau lăsate ca o urma si porneau de la usa camerei. M-am aplecat sa vad ce e si am împietrit când am realizat ca e blana neagra, ca a lui Nino. Am pornit indata pe urme sa vad unde duc, duceau pe hol la un dulap vechi de haine si incaltaminte. A început sa ma ia cu friguri si un sentiment de frica mi se strecurase in toata ființa. Când m-am apropiat de dulap am văzut niște pete de sânge pe langă usa. Tremurul meu creștea iar inima îmi bătea nebunește. Am deschis usa dulapului...Am scos un tipa si m-am depărtat lipindu-mă de perete. Câinele era legat de picioare in dulap atârnând ,si fora cap. Din gatul lui curgeau picături de sânge. Am simțit ca mi se face greața. Era o imagine teribila. Emil a venit intr-o fuga si m-a ridicat. Eram palida ca varul. A încremenit si el preț de o secunda, mai mult uimit decât îngrozit.
Doamne Dumnezeule! Mia ce naiba s-a întâmplat cu câinele?? Cine dracu' a făcut așa ceva?
Nu i-am putut răspunde. Mi-am astupat ochii cu podul palmelor si am început sa tip întruna. Șotul meu m-a luat si m-a dus in camera încercând sa ma calmeze. In acel moment eram îngrozita de imaginea pe care o văzusem mai mult decât de câine. Emil s-a întors la dulap si probabil a început sa facă curat, sa scape de corp. Peste câteva minute a venit la mine cu un sac negru.
- Ce facem cu asta?
- Nu, nu-l putem arunca... Nu Emil, hai sa-l îngropam! A fost cuminte si loial, nu-l putem arunca ca pe o zdreanța.
Emil s-a dus in curtea din spate si l-a îngropat. Eu am rămas in camera oripilata efectiv. Cine se strecurase si îmi făcuse asta. Sa ucidă așa de crud?! Am stat pe pat când am simțit un miros oribil de hoit. M-am ridicat si am pornit in căutarea sursei de unde venea. Am ieșit din încăpere si am mers la baie. Acolo duhoarea era infernala, m-am apropiat de chiuveta, am scormonit si nici o urma. Am căutat in cabina de dus, in dulap..când mi-ai dat seama ca mirosul venea de la toaleta. M-am dus si am tras apa, dar degeaba mirosea mai oribil. Când m-am aplecat puțin am observat ceva in spatele wc-ului ce părea ca o perie.Am îngenunchiat sa vad ce era, poate peria aia duhnea așa. “Surpriza” oribila: capul lui Nino. Am înghețat efectiv. Am fugit astupându-mi gura. Șotul meu fusese la baie, dar cum naiba sa fi făcut așa ceva? El omorât câinele in halul ala, dar de ce? Nu credeam ca are așa suflet, ca e o bestie. Totuși ceva din mine ma indemna sa refuz aceasta ipoteza. Când am ajuns in camera, am trântit usa m-am rezemat de ea si am început sa plâng gălăgios . Emil a venit si a încercat sa intre. Am refuzat asta. A început sa ma facă nebuna,dar pana la urma am cedat si l-am lăsat sa pătrundă in odaie. M-am întors si l-am lovit cu palmele pe piept.
- Cum ai putut sa faci așa ceva?Ești o bestie, un monstru? Pentru ce ai omorât câinele in halul ala, si ca un sadic il mai si agata ca pe o haina in dulap.
El m-a apucat de umeri si m-a zdruncinat zdravăn
- Mia, ce naiba ai? Nu eu l-am ucis!! Știam cat de mult înseamnă pentru tine, pentru mine. Nu omor , nu sunt criminal. Ai înnebunit? Cineva cred ca a intrat si …
- Atunci ce dracu' căuta capul lui ascuns după wc?? am răbufnit eu nervoasa.
Emil a împietrit. Mi-a jurat ca nu el făcuse asta. S-a apropiat de mine manglindu-mi parul roșcat închis pana la umeri. Mi l-a răsfirat de doua ori șoptindu-mi sa-l cred. L-am privit si am citit in ochii săi sinceritatea. Am mers la baie sa-i arat. A rămas stana, pur si simplu fără cuvinte. L-am așteptat pe hol cat a împachetat ...”piesa”. M-a condus pana in camera, dar ce am găsit acolo ne-a șocat pe amândoi. Pe oglinda masutei de toaleta era scris un mesaj cu sânge : Asta e doar începutul....Eu si Emil au intrat in panica....

Topic corectat de PaoloDeni
Plasare diacritice
Corectare greșeli gramaticale și de tastare

Inceputul cosmarului in casatoria mea 2zid3rr

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Vin Sept 25, 2015 9:37 am

Mi-a placut cum ai descris si formulat.Groaza deja a intrat in poveste iar asta este bine.Nu ai prea descris cainele ala , nu ai descris prea bine cum a fost ucis iar apoi decapitat ,ai fi putut sa dai mai multe detalii legate de asta ,in felul asta capitolul ar fi parut si mai sadic si crud. Mi s-a parut ciudat ca Mia s-a gandit ca sotul ei ar fi criminalul,adica eu personal nu as fi reactionat asa .Totusi nu este o idee noua sunt sute de povesti cu oamneni care se muta intr-o casa noua si incep sa se intample lucruri ciudate,sper ca in curand sa introduci ceva mult mi original.
Capitolul asta mi-a placut.
Astept next.

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Vin Sept 25, 2015 10:08 am

Of ,Miha a spus si de data asta tot ce era de spus.....oricum ,mie mi sa parut chiar buna,astept next...

Save me from myself. Don't let me drown

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Sam Sept 26, 2015 5:33 pm

Next, deja sunt in suspans

Eazy duz' it!

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Dum Sept 27, 2015 12:15 am

Imi place perspectiva din care ai scris povestea, detaliile potrivite si, evident, actiunea. E un inceput de poveste frumos. Pune next!

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Mar Sept 29, 2015 11:40 am

Multumesc mult pentru commuri, aprecieri, pareri si sfaturi. Iata next, scuze pentru greseli. E necorectat si mai scuzati intarzierea. Sper sa va placa Smile

Cap 2

Sotul meu plecase la munca. Dupa ce s-a petrecut ultima oara, a ajuns sa-mi frica sa mai stau singura. Mi-era urat, dar aveam un motiv bine intemeiat. Intuitia mea ma avertiza ca ceva nu e in regula, iar de fiecare data cand numai gandul imi fugea intracolo, simteam un nod dureros in stomac. Spaima se infingea in fiinta mea si devenea uneori insuportabila. Am incercat sa imi ascund toata acesta teroare care o resimt clipa de clipa de cand ...s-a intamplat lucrul acela oribil cu catelul si ceea ce m-a ingrozit mai tare a fost acel mesaj scris pe oglinda. El il consider un avertisment insa Emil mi-a oferit o expicatie stupida: ca fusese o farsa,desi citeam in ochii sai albastri aceeasi frica intensa.
Dupa ce el se afla la lucru, eu m-am asezat in living la parter pe canapea. Era noapte. Facea schimbul 3, iar eu preferam sa-l astept jos. Ma simteam vulnerabila in camera noastra. In living parea ca acel confort inselator imi ofera doza de siguranta de care am nevoie. M-am imbracat in niste pijaale purpurii lejere cu pantaloni lungi si m-am asezat cu laptopul pe picioare. M-am apucat sa butonez si sa vorbesc cu sora mea pe facebook. Conversatia noastra decurgea normal, vorbeam despre bucatarie.Ii ofeream sfaturi cand brusc ea n-a mai scris ceva minute bune, dupa aceea ma pomen ca m-a intrebat din neant ceva cam sumbru :Te-ai intrebat cum e sa mori?. Am ramas masca, am crezut ca e vreo gluma proasta, asa ca am rugat-o sa inceteze, iar ea mi-a scris ,pe tonul ei normal: Mia, ce ai, nu te-am intrebat nimic de genul, nici nu ma gandesc la asa ceva. Cred ca esti obosita, deja delirezi ( Laughing

*). Nu-mi venea sa cred.Era de parca doua persoane diferite scriau cu randul de pe aceleasi cont. I-am transmis ca trebuie sa ies trandind usor ecranul laptoplui si incheind conversatia. Am rasuflat greu. Eram confuza, incerta. M-au incercat in acel moment o amalgam de sentimente. Pana la urma am incercat sa las deoparte acest incident si am plasat calculatorul pe masuta de sticla neagra de langa canapea, apoi m-am intins lenesa sperand sa adorm fara sa fiu deranjata si sa-l vad pe Emil cat mai curand posibil. Mi-am asezat capul pe perna pufoasa inchizand ochii si relaxandu-ma. Cand somnul a parut ca vrea sa ma fure, am inceput sa aud pasi usori pe hol.Am deschis ochii imediat, iar pe urma am intors capul lent. Ma rugam sa fie sotul meu si sa incerce sa ma sperie,dar nu era nimeni. Zgomotul pasilor incetase.Am revenit lin la pozitia mea initiala de somn. Nu a durat mult si acum simt ceva la urechea dreapta..de parca ar respira cineva langa mine. Am trezarit ridicandu-ma in capul oaselor privind in jurul meu repezita si speriata. Inima mi se zvarcolea,incepeam sa transpir. Frica imi cobora in suflet usurel,dar sigur.Mi-era extraordinar de frica, stiam ca ceva avea sa se intampla. Mi-a reaparut acea senzatie. M-am simtit urmarita din umbra. Mi-am indreptat privirea spre coltul canapelei, imi parea ca se vede ceva., ca o dunga neagra. Am holbat ochii de groaza, m-au cuprins niste fiori reci si intepatori pe sira spinarii. Dunga aia neagra se marea putin cate putin de parca...era un cap...Ceva secunde mai tarziu s-a ridicat cam trei sferturi si am remarcat un cap de femeie cu fata parca desfigurata, topita..fara nas cu ochii bulbucati si a inceput sa ranjeasa la mine. Am tipat groaznic si am fugit imediat nemaiuitandu-ma inapoi. Chestia aia apoi a incercat sa vina dupa mine,dar nu a facut-o, a mers 3 pasi si a disparut deodata.. Am auzit cand a disparut. Am strigat Doamne cand am fugit. Am iesit direct afara rugandu-ma cu ardoare la Dumnezeu. Mi-am facut cruce si m-am asezat pe scara de la intrare luminata de un bec amarat, ce tot palpaia. Afara era destul de frig. Un vant aprig mi se strecura in par si trecea si prin haine transmitandu-mi aceeasi perceptie a frigului, numai ca de data asta este frig propriu-zis nu unul cauzat de groaza.
Mi-am trecut mainile prin par tremurand, apoi mi le-am plasat pe fata acoperindu-mi chipul. Am izbucnit in plans. Ochii mi se incetosara, nu mai puteam distinge clar si simt cum devin umezi, In urmatoarea clipa perlele lacrimiale au inceput sa cada siroaie curgand pe obrajii mei reci. Suspinatul s-a imbinat cu sughituri infundate. Imi frecam bratele cu palmele, apoi am decis sa merg la masina. Noroc ca Emil o lasase acasa. Telefonul il lasasem in casa si nici gand sa ma duc sa-l iau. Prea inspaimantata!
Masina era in fata casei pe alee. Era deschisa, pe aici nu prea vine lumea sa fure. M-am bagat in automobil care era un Nissan Primera de culoare crem. In masina aveam un telefon de urgenta, la fel si in casa. In caz de nevoie, de ramaneam fara telefon, fara baterie sau se intampla ceva grav, posedam o solutie de rezerva. Am dat jos sertarul portieriei si am cautat telefonul, o vechitura de Nokia. Fara prea multe ezitari l-am sunat pe Emil sa vina acasa.
Mia, de ce nu dormi? E trecut de miezul noptii! Spune ingrijoat vocea masculina de la capatul celalalt al firului.
Nu ..nu pot! Emil, te rog vino acasa!
De ce? Ce s-a intamplat? Mia de ce ma suni de pe telefonul masinii? Esti bine, spune barbatul invadat de griji.
Sunt in masina...sunt speriata...nu mai intru in casa aia fara tine. Daca mor!?? Am patit iarasi ceva, adica am vazut si cred ca vroia sa ma omoare. Nu ma lasa singura, iubire! Te rog vino acasa!! am insistat eu cu o voce tremuranda.
Stai linistita acolo si vin imediat,sa nu pleci!
Am inchis mobilul astandu-l. Am pus capul pe bancheta si am inchis ochii. In 10 minute a venit si Emil schimbat. M-a obervat in masina si a venit dupa mine. A deschis portiera usor si s-a pus pe locul soferului.
Mia,iubito!
M-a luat in brate duios si mi-a sters lacrimile ramase.Am ramas tacuta ca sa imi revin. Apoi i-am spus tot ce s-a intamplat.Am discutat amandoi ca nu era ceva deloc in ordine si am decis de comun acord sa nu mai stam in acea noapte acolo. Am intrat amandoi in liniste si am luat din living niste carduri, haine si am incuiat casa. Vroiam sa ne apucam sa cercetam ce se intamplase mai inainte ca noi sa ne mutam, dar mai intai ne-am adapostit la sora mea. Am plecat cu masina,

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Mar Sept 29, 2015 8:53 pm

Povestea e interesantă,frumos scrisă,puține greșeli.. Oricum,nu sunt critic. Pune next!

Inceputul cosmarului in casatoria mea KTTjUhT

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Vin Oct 02, 2015 3:32 pm

Povestea este foarte interesanta si destul de bine scrisa , au fost si cateva greseli , dar fara o importanta prea mare

"Frica imi cobora in suflet usurel"
Ar fi sunat mult mai bine "Frica imi coboara usor in suflet" , incearca sa nu folosesti diminutivele acolo unde nu este nevoie pentru ca nu suna prea bine.

Emotinoanele nu au ce cauta intr-o poveste fie ca sunt puse in paranteza sau nu ...

"I-am transmis ca trebuie sa ies trandind usor ecranul laptoplui si incheind conversatia."

Nici aici nu a sunat prea bine dupa parerea mea..

Inca o mica observatie , textul are cam multe greseli , fi mai atenta si sper ca un Corector se va ocupa de corectarea textului cat mai repede posibil.

_______________________________________________
Nu am prea multe de criticat , povestea este destul de buna.
Astept next

Subiect: Re: Inceputul cosmarului in casatoria mea Vin Oct 02, 2015 7:18 pm

Capitolul asta a fost bun e o poveste foarte buna din moment ce nu ti-ai intrat inca in mana,ai cateva greseli dar nu foarte importante si ca de obicei mada a spus tot ce era de spus ,pune next ....

Save me from myself. Don't let me drown

Cont pierdut

// Daca nu ai acces la cont

Inceputul cosmarului in casatoria mea