SENZAȚII DE SPAIMĂ ȘI GHEAȚĂ

Te-ai simțit vreodată urmărit...? De cineva care parcă s-ar ține după tine și te privește fix cu niște ochi îngrozitori de te-ar dori mort? Te-ai simțit că te scufunzi, că acea urmărire devine din ce în ce mai intensă, aproape sufocantă? Îți face inima să bată cu putere. Transpiri. Nu îndrăznești să întorci capul. E aproape... Se apropie atât de mult încât îi simți răsuflarea în ceafă. Un răsuflat greoi și rece ce îți dă senzații de spaimă și friguri pe șira spinării. Închizi ochii sperând că nu e totuși nimic... și dispare.
Ora 12.30 am, trecut de miezul nopții. Stai la calculator sau la TV din lipsa de ocupație, stingi respectivul obiect și te ridici liniștit să te așezi la birou. Aprinzi o lămpița și te apuci de teme, citit, lecturat, mă rog. La un moment dat auzi scârțâituri. Te întorci, dar remarci că geamul e închis... Liniște... Îți vezi de treabă.. Câteva momente mai târziu... sunete ușoare, dar enervante... Cauți cu privirea prin cameră...nimic! Iarăși la treaba ta. Începi să te scufunzi în teme, lectură. Devii capturat de asta, dar auzi o trosnitură de mobilă. Te întorci tresărind-nimic, dar apoi, când te întorci la masa să-ți reiei activitatea, începi să auzi pocnituri în lemn ca și cum ar bate cineva nervos cu degetele în lemn. Încremenești.. începi să respiri greoi. Începi să te întrebi ce se întâmplă și încet apare spaima. Iarăși, simți în spatele tău, exact aceeași prezență apropiindu-se.. Îi simți răsuflarea. Un șir de aer rece se strecoară prin pielea ta de parcă ar fi lăsat cineva geamul deschis, pielea se face de găina, iar spaima și teroarea se intensifică cu fiecare secundă care trece. Ceva te îndeamnă sa te uiți, dar groaza e mare. Închizi ochii și întorci capul brusc. Rămâi încremenit. Nimic. Pare liniște preț de un moment. Când te întorci din nou cu fața la lămpiță răsuflând ușurat, niște gemete înfundate sparg tăcerea ușoară și mormântală. Atunci înțepenești. Sudoarea curge șiroi pe tâmple. Auzi cum gemetele cresc în intensitate. Curiozitatea te-ar împinge să întorci privirea să vezi ce e, dar teroarea te împiedica. Frica e la cote maxime. Inima bate nebunește, dar dacă te-ai întoarce ești sigur că ți s-ar opri. Corpul îți este invadat de un tremur insuportabil. Lămpița de pe birou pâlpâie. Clar, e ceva în spate ce se apropie cu fiecare centimetru gemând. E chiar lângă scaunul biroului tău. Se aude târându-se și... gemând de durere, de văicăreala... Oftezi și până la urmă întorci încet capul tremurând continuu, iar când în final ajungi în unghiul cel mai clar... o vezi pe EA.
EA

Topic corectat de PaoloDeni

UUmm, avand in vedere ca mai 2 minute si trebuie sa plec la scoala, bravo ano
Deci povestea a inceput bine pana putin mai departe de mijloc unde totul s-a domolit, desi nu e asa.
Povestea e destul de buna, seamana ca unele genuri de povesti care le scriu si eu.

Ar fi trebuit sa fie ceva mai plin de actiune.Doar ai povestit ce se intampla.Si nu mai folosi in exces acelasi cuvant.In povestea ta am observat ca se repeta de multe ori aceleasi cuvinte
P.S. : Corectorii si Criticii sa nu sariti pe mine, eu doar mi-am expus parerea

se poate sa fi repetat si imi cer scuze pentr asta. incerc sa imi reintru cat mai repede in forma, n'am mai scris de un an si mi'e putin cam greu. mai am nevoie de exercitiu

Urmatoare intrebare este strict legata de titlu. Senzatie de gheata? Ce se presupune a fi "senzatia de gheata"? Nu prea are logica.

Ehem, e vorba de acel frig, senzatia aia de raceala pe care o ai cand ti se face frica. simti ca ti se face frig, te infricosezi si se face piele maciuca cam la asta m'am gandit. cum am mai spus, am revenit dupa un an de pauza , inca nu mi-am intrat asa bine in mana. niste sfaturi ceva ar fi de mare ajutor

Imi place mult. Dupa parerea mea, genul asta de povesti sunt cele mai reusite.