Multumesc mult!
Ei bine nu mai pot astepta inca 2 pareri pentru ca am deja ideea pentru acest capitol in minte. Sa incepem.
Ora 02:15
Cautam disperat cu privirea prietenii mei sa vad daca era vreunul in viata. Toti pareau a fi morti. Mirosul de sange imi inunda narile, corpurile prietenilor mei erau acoperite in rani grave din care sangele parca inca se scurgea. Incepeam sa imi aduc aminte de distractia de care am avut parte acum 10 minute. Fetele lor fericite parca ramasesera blocate in timp. Urma sa mor si eu. Simteam asta, dar minutele treceau ca anii si durerea era prea mare pentru a o mai suporta. Mi-am amintit inca o data de copilarie, de familia mea, de prietenii mei, de liceu. Lacrimi se prelingeau pe fata mea acoperind rana adanca de pe obraz. Nu stiu daca incepeam sa am halucinatii sau era real. O salvare se auzea de undeva. Sunetul parea ca vine din toate directiile, devenind din ce in ce mai puternic. Am zambit pentru ultima oara si am inchis ochii.
Era numai negru in jurul meu. Lumini multicolore pluteau pe langa mine lasand in urma lor sunete ce produceau ecouri. Simteam ca pluteam, ca puteam zbura. Zburam catre o noua viata.
M-am uitat la mainile mele. Ranile disparusera. Acum in schimb aveam un corp trasparent, iar in loc de inima o lumina portocalie, stralucitoare care era ca o flacara in acest abis intunecat.
Luminile care erau doua la numar au prins forma a doi oameni. Lumina alba era o femeie iar cea galbena arata ca un tanar cam de varsta mea.
S-au uitat o data spre mine zambind iar o energie calda era peste tot in corpul meu. Mergeau in fata mea si lasau in urma lor dâre de energie si culori. Pe podeaua pe care mergeam erau imprastiate mii de stele fiecare parca licarind usor, in acelasi timp.
Cele doua persoane din fata mea parca vorbeau,dar nu intelegeam ce spun. Poate nici macar nu era nevoie sa inteleg.
Acestia s-au rasucit usor pe piciorul drept fiind acum fata in fata cu mine. Femeia care parea sa aiba cam 34 de ani incepuse sa vorbeasca cu mine. Gura ei nu se deschisese nici macar o data si cuvintele pareau ca se aud doar in mintea mea.
-Este timpul. Spuse ea facand o reverenta. Iar tanarul apuca usor palaria din cap si se apleca respectuos. Acum pareau ca au forme mai umane decat inainte. Femeia parea ca e din anii 50' iar tanarul parea ca este scos din epoca victoriana.
-Acesta este darul nostru pentru tine,Marius. O sa te ajute in lunga ta calatorie, spuse el.
Femeia mi-a oferit un flaut cu modele de flori si tanarul mi-a dat un ceas de buzunar din aur.
-Banuiesc ca te intrebi cine suntem noi. Ei bine, atunci cand se naste, fiecare om primeste un spirit ghid. Acesta poate avea unul sau mai multe spirite. Acestea o sa il ajute pe tot parcursul vietii lui mai ales la facutul alegerilor importante sau pur si simplu pentru a iti da sfaturi.
Dupa ce omul moare, spiritele lui si-au incheiat acriviatea si sunt redirectionate catre alti oameni. Iar el, cel care a murit devine un spirit ghid.
-Noi suntem spiritele tale ghid. Numele meu este Adeline spuse ea, iar numele meu este Ernest, zise el.
-Acum este timpul sa devii si tu un spirit dar mai intai, trebuie sa treci de judecata celor 10 umbre. Acestea o sa decida daca esti apt pentru postul de spirit ghid. Daca nu esti, o sa fi trimis inapoi pe pamant pe post de spirit calator, ca sa observi actiunile oamenilor, sa inveti din greselile lor si sa capeti experienta.
-Mult noroc! Spusera amandoi si apoi au disparut lasand in urma lor doar pete de culori pe cerul acestui abis intunecat.
Dintr-o data...
Next mai tarziu.
Vreau sa stiu daca nu cumva e prea plictisitoare povestea pentru ca iubesc sa adaug detalii povestilor mele si nu sunt sigura daca exagerez cu ele.