Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile de groază, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
In cazul in care esti un membru vechi care si-a uitat parola, intra pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou administratorului Sakumo.
Mesaje : 1330 Data de inscriere : 22/06/2013 Varsta : 20 Localizare : Într-un loc lipsit de viaţă.
Subiect: Stăpâna Viselor Mier Sept 02, 2015 8:14 am
Capitolul I- Colțul Întunecat
- Înca de când aveam 5 ani mi-am imaginat această creatură care mă pândește din umbră. - Ai putea să îmi descrii această creatură? Am înghițit în sec. Era destul de greu să îmi amintesc din nou de cea mai mare teamă a mea. Am încuviințat și am început să îi creez un portret în mintea mea. - Este înalt și slab. Pielea îi este albă ca varul. Are ochii negri și fața.. - Fața? Voiam să îmi termin propoziția, când l-am văzut. Stătea în cel mai întunecat colț al camerei privindu-mă și făcându-mi semn să tac. Am făcut ochii mari și m-am retras mai aproape de ușă. - S-a întâmplat ceva? a întrebat consilierul. - E...e acolo. Am răspuns arătând spre zona în care l-am văzut.
Domnul Parker s-a întors și a aruncat o scurtă privire către colțul întunecat, iar când s-a uitat din nou la mine, ochii îi erau plini de îngrijorare.
- Cred că va trebui să ne vedem mai des. - Dar..dar chiar am văzut.
S-a apropiat de mine și m-a privit în ochi. - Ascultă, știu că treci printr-o perioadă dificilă. Mama ta e moartă, tatăl tău este plecat cu afaceri, iar fratele tău este mereu la facultate. Poate că singurătatea te doboară. Ar trebui să îți faci niște prieteni.
Am încuviințat din cap și l-am condus spre ieșire.
Să îmi fac prieteni? Nu de asta am nevoie acum, am nevoie de cineva care să mă scape de chestia asta, care mă urmărește. Au trecut 12 ani de când sunt urmărită peste tot de acest monstru. Nu putem da vina pe singurătate și pe moartea mamei. Mama.. a murit acum un an. Și încă îmi lipsește. Fratele meu..ei bine, nu pot spune multe despre el. Este la facultate și are două slujbe, încearcă să ajungă un avocat renumit. Iar tata, ei bine, își dorește să își vadă fiul la fel de renumit ca el. Până ca mama să moară, nu i-am simțit niciodată lipsa tatei. Dar acum..când mă simt de parcă lumea mea se destramă, mi-aș dori să fie lângă mine.
Am privit pe geam. Era așa frumos afară. Oamenii ce treceau prin fața casei mele, păreau așa fericiți..
Măcar de ar știi ei prin ce trec..
Am urcat în camera mea și am cautat o carte bună. ” Umbra Luminii ” , pare un titlu captivant. Așa că am început să citesc, după mai bine de două ore de citi am auzit pași pe scări. Primul instinct a fost să strig, să văd dacă e Stark, dar ceva m-a oprit. Gândul că ar putea fi din nou.. EL. Așa că am luat o lampă, cu care aș putea să îl lovesc. Dar apoi am realizat că această creatură nu este.. materială, așa că am lăsat jos lampa și am ieșit din cameră. În casă era liniște. Am decis să mă întorc înapoi când am auzit un sunet din camera fratelui meu. Inima a început să îmi bată din ce în ce mai tare. Am atins clanța ușii și când am intrat în cameră l-am văzut. Stătea în cel mai întunecat colț al camerei, ca de obicei. Privindu-mă cu ochii ăia . Îmi făcea semn să vin spre el. Atunci m-am dat înapoi și m-am lovit cu spatele de balustradă. Eram gata să cad pe spate și să ajung la parter făcută terci, când o mână m-a apucat de încheietura si m-a tras inapoi. - Erin, ești bine? Am recunoscut imediat ochii aceia caprui plini de compasiune. - Stark! Am spus în timp ce săream în brațele lui. Iar l-am văzut, am continuat eu, a fost îngrozitor. - Oh, Doamne. Știu.. dar consilierul ce a zis? - A zis că trebuie să îmi fac niște prieteni, a spus că singurătatea îmi face asta. - Se pare că nici el nu ne poate ajuta.
Am scuturat din cap în semn negativ și am zărit cu coada ochiului o umbră ce intra în camera mea.
- Nu cred că poate cineva să ne ajute.
~Topic corectat de Mihaela.~
They said: Don't do bad things you'll go to hell. But what if I'm alrdeay living in hell?
Estelle Nebun dupa forum
Mesaje : 398 Data de inscriere : 03/07/2015 Varsta : 20 Localizare : Craiova
Subiect: Re: Stăpâna Viselor Mier Sept 02, 2015 10:11 am
Un capitol superb , iar ideea este foarte interesanta , esti foarte talentata la scris. Vreau Next!
Bishamon Spammer
Mesaje : 1154 Data de inscriere : 03/01/2015 Varsta : 20
Subiect: Re: Stăpâna Viselor Mier Sept 02, 2015 10:39 am
Imi place cum ai scris nu am nimic de comentat la acest capitol Bravo
Va ador
Cena Veteran
Mesaje : 277 Data de inscriere : 21/07/2015 Varsta : 18 Localizare : ?
Subiect: Re: Stăpâna Viselor Mier Sept 02, 2015 12:46 pm
Este o poveste captivanta ,imi place mult ,te felicit!
Save me from myself. Don't let me drown
Alle Spammer
Mesaje : 1330 Data de inscriere : 22/06/2013 Varsta : 20 Localizare : Într-un loc lipsit de viaţă.
Subiect: Re: Stăpâna Viselor Mier Oct 14, 2015 10:03 pm
Capitolul 2 - Mia
- Erin, deci fii atenta. I-am spus sa nu ma mai caute si a spus ca ma iubeste. Iti vine sa crezi una ca asta?
Priveam in gol, absorbita de ganduri. Imaginea acelor ochi negrii imi bantuia constinta. Nu puteam sa ma gandesc la nimic altceva. De fiecare data cand ajungeam acasa, ma temeam.. Imi era teama sa nu ma raneasca.. imi era teama sa nu imi raneasca familia. - Hei, Erin! Ma asculti macar?
Am tresarit usor fiind intrerupta de vocea Miei. Privirea ii era atintita asupra mea. Ochii ei plini de ingrijorare imi accentuau groaza. Mia imi era singura prietena . O cunoscusem acum ceva timp..
* 17 martie 2005*
Era o zi calduroasa, probabil cea mai calduroasa zi a lunii Martie. Eram in fata scolii, asteptam autobuzul ce avea sa ma duca acasa. Stateam singura pe o banca pozitionata la cativa pasi de statia autobuzului. Imi tineam strans la piept micul rucsac cu ilustratii din ,, Barbie in Tabara Rock''. Dupa scurt timp a aparut un grup de copii care m-au privit si au inceput sa rada. O fetita care parea a avea 7 ani mi-a luat ghiozdanul si l-a azvarlit in pubela. M-am uitat la ei vulnerabila si singura. Aveam sa izbucnesc in plans, aveam sa le dau mai multe motive sa rada de mine. Dar tocmai atunci o fata inalta cu parul lung, castaniu si ochii de culoarea smaraldului, a aparut si mi-a luat apararea in fata copiilor care nu faceau altceva decat sa rada. - De ce radeti de ea? Cu ce v-a gresit?! Copii s-au uitat la Mia vinovati, incercand sa se opreasca din hlizit.
- Daca aveti o problema cu ea, atunci aveti o problema cu mine! a tipat. Vocea ei s-a auzit tare si clar, iar grupul a impietrit o clipa, apoi au plecat cu totii, grabind pasul.
Fata cu ochii verzi s-a intors spre mine, iar fata ii s-a luminat intr-un zambet.
- Hei, sunt Mia! Data viitoare nu ii lasa sa te sperie. Sunt doar niste ratati.
Am ramas cu gura deschisa timp de cateva clipe, privind-o fascinata.
- Eu..sunt..Erin.
A continuat sa imi zambeasca..
Din ziua aceea am fost cele mai bune prietene, intodeauna mi-a luat apararea..a fost singura persoana care mi-a purtat grija si mi-a fost alaturi..exceptandu-mi familia.
Acum.. vazand-o cum se ingrijoreaza pentru mine. Ma doare. Mi-as dorii sa ii pot spune.
- Scuze, Mia. Nu sunt in apele mele azi.
- Ce s-a intamplat? Si-a pus mana peste a mea si mi-a aruncat unul din zambetel ei care spun: Orice ar fi, sunt aici.
- Pur si simplu nu ma simt prea bine.
La inceput a parut sa nu ma creada, a ezitat pentru o clipa din a-mi spune ceva, apoi s-a ridicat .
- Eu trebuie sa merg la ora. Daca nu esti ok, du-te acasa, o sa vin cu tine ok? Ma suni daca se intampla ceva.
Am incuvintat din cap. Mi-as fi dorit sa-i spun ca in casa mea locuieste un spirit malefic ce vrea sa imi devoreze sufletul. Dar nu puteam sa ii spun asta. Nu mai puteam spune nimanui..
They said: Don't do bad things you'll go to hell. But what if I'm alrdeay living in hell?
AlessiaAny Administrator
Mesaje : 148 Data de inscriere : 20/03/2015 Varsta : 21 Localizare : Brasov
Subiect: Re: Stăpâna Viselor Vin Oct 23, 2015 7:55 pm
Ohui *-* De ce povestea asta nu are comentarii, manca-v-ar magaru', ba? Pai la povesti ca ale noastre, mai inteleg lipsa parerilor, dar aici? Chiar aici, ba? Tu, tampoane, mi-era un dor, sa moara Pifti de nu mi-era un dor sa citesc ceva de la tine +.+ Si mi-a placut, whoa! Soc si groaza. O iubesc, normal. Trebuie neaparat sa pui next sau o sa.. o sa... nu o sa te mai las sa ma suji o.o Si daca pui next, a, daca pui next o sa.. o sa... o sa te las.. sa... o sa te las sa ma pupi.. pe... pe nas.. x.x Pune next! (Si poate mai discutam propunerile... )
George♡☆ Avansat
Mesaje : 64 Data de inscriere : 18/09/2015 Varsta : 22 Localizare : Germania
Subiect: Re: Stăpâna Viselor Vin Oct 23, 2015 9:04 pm
Sam Ian 02, 2021 10:21 pm Scris de 
Subiect: Stăpâna Viselor 
nu am nimic de comentat la acest capitol 
