Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
În cazul în care ești un membru vechi care și-a uitat parola, intră pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou unui administrator.
Mesaje : 73 Data de inscriere : 24/05/2015 Varsta : 24 Localizare : Norvegia
Subiect: The Hospital. Joi Iun 25, 2015 10:02 pm
Îl priveam în colțul camerei întunecate, privindu-l ghemuit, suspinând, lacrimile scurgându-i-se pe tot corpul. Își ridica privirea, uitându-se panicat la zâmbetul meu bolnav ce-mi cuprindea fața. Nu clipeam, îl priveam în agonia lui... Așteptam momentul să-mi încep munca, dar parcă-mi plăcea mult prea mult să-l văd în agonie, dorindu-și parcă să moară... Nu doream să mă grăbesc, nici să întârzii.
Era momentul să-mi încep jocul. L-am luat de mână, i-am promis că totul va fi bine și-a început să prindă un fel de siguranță. L-am dus pe un coridor întunecat și-am intrat într-o sală mare și plină de praf. În mijlocul acesteia era o masă asemănătoare cu una din mesele pe care se operează pacienții în spitale. L-am pus să se întindă pe masă, i-am spus să nu-și facă griji. L-am rugat frumos și calm să stea comod. Îl prind de gât și-l forțez să inhaleze substanța ce-o pusesem pe o cârpă uscată, prăfuită... Se zbătea pe masă, gemând, strângându-mă de mână... Căzu încet în inconștiență, substanța folosită de mine acționând ca un anestezic.
L-am legat stâns de mâini și de picioare, i-am introdus câte un surub gros de 15 milimetrii in ambele palme, ca să mă asigur că pot să-i ofer un "tratament" special. Am așteptat pe un fotoliu să se trezească, în timp ce ascultam muzică și-mi sorbeam coniacul. Trăgeam din țigară, umplând camera de fum. L-am văzut deschizându-și ochii... Se uita în lampa ce-i stătea deasupra capului aprinsă... Se zbătea pe pat scoțând un sunet ce mă făcea să zâmbesc. M-am ridicat încet și mi-am luat servieta cu unelte pe care-o aveam lângă scaun... Am așezat-o pe un dulap micuț situat lângă pat și-apoi am deschis-o... Mă gândeam de unde să încep. Mi-am scos micuțul bisturiu și îl învârteam în fața lui, ca să-l vadă. Nu doream să mă grăbesc, doream să îl torturez... Și doream să-l torturez și psihic, nu doar fizic. Îi atingeam încet pielea de pe mână, trăgându-i micuțe liniuțe pe mână, privind cu mare plăcere modul în care sângele i se scurgea încet. Scâncea ca un copil micuț, lacrimile scurgându-i-se pe chipul murdar. Îi faceam mici tăieturi pe mână, apoi luam o cârpă și-o-nmuiam în oțet. Îi frecam micile răni, urlând și înjurând. Mă făcea să râd. Am stat o vreme, lăsându-i cârpa pe răni, continuând să urle și să mă amenințe.
Am așteptat să termine, să se învețe cu durerea ce i-o făcusem... Când am început să simt liniștea, m-am dus din nou lângă el, l-am privit în ochii lui plini de ură și durere și i-am zâmbit. Apoi, fără să se aștepte, i-am introdus un metal ascuțit în mușchiul piciorului, el începând să urle de durere. Am lăsat fierul în interiorul rănii, nu voiam să risc să-i produc o hemoragie puternică și-apoi să moară. Am așteptat din nou să se calmeze, însă continua să înjure și să strige după ajutor. Striga atât de mult, încât ajungea deja să răgușească... Ochii i se plimbau dint-un colț în altul al camerei, asta fiind exact ceea ce îmi doream, să-l fac să înnebunească.
Din nou, liniște. Mi-am luat bisturiul și am apucat un mic ciocan și m-am apropiat de el. I-am atins fiecare deget, masându-i-l încet. Apoi, când nu se aștepta, i-am lovit unul din degetele de la mână cu ciocanul, fix peste unghie. A urlat atât de tare, c-am așteptat 5 minute, apoi i-am lovit un alt deget de la aceeași mână. I-am strivit fiecare unghie de la mâna stângă, degetele umflându-i-se și învinețindu-i-se. Am luat bisturiul și-am început să-i desfac pielea de pe degete, ajungându-i până la țesutul mușchilor subțiri. Îi lăsam oasele goale pe degetele de la mână, țipând de durere.
M-am tot gândit că nu mai are de ce să-și folosească mâna, așa că mi-am luat mica secure de sub patul plin de sânge și-am executat o mișcare rapidă, Rămânându-i laba mâinii fixată de masă cu acel șurub. Își trase mâna către el și-o privea urlând și înjurând. Râdeam cu atât de multă poftă când îmi spunea că sunt psihopat...
Era gol, legat de masă, plin de sângele ce-i curgea din mână. Am scos un instrument rar, vechi din servieta mea. Un instrument numit "Para durerii". I-am introdus-o încet în orificiul anal, urlând de durere, apoi am început să învârt de un filet. Instrumentul presupune introducerea instrumentului în orificiul anal sau în vagin, în momentul introducerii în totalitate, "para" devenind o floare, deschizându-se încet în interiorul victimei. Durerea provocată lui era atât de mare și profundă... Auzeam pocnituri din interiorul său, și vedeam cum sângele îi curgea din anus. Striga atât de tare după ajutor încât mă dureau urechile.
Începea să mă enerveze... Era atât de puternic, chiar nu dorea să se dea bătut. Am luat din nou securea și i-am amputat labele picioarelor. Văzând acest lucru, a închis ochii și-a picat în inconștiență. Atunci m-am dus și i-am perforat abdomenul. Am scos un borcan și i-am introdus câțiva prieteni micuți să-si facă cuib în interiorul lui. I-am scos splina și i-am produs micuțe leziuni în interior, asigurându-mă că dacă va supraviețui, va regreta că trăiește. I-am cusut apoi abdomenul și i-am administrat o doza de morfină, curățându-i apoi fiecare rană. Apoi l-am dus în camera lui întunecată și l-am pus în colțul camerei. M-am întors în sala unde-mi torturam pacienții și m-am așezat pe fotoliu, așteptând să se trezească...
C'mon baby raise your knife Welcome darling to my sacrifice
Bishamon Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1153 Data de inscriere : 03/01/2015 Varsta : 24
Subiect: Re: The Hospital. Mier Iul 15, 2015 10:49 pm
A pai ai inceput asa interesant si sadic... Si apoi din cauza unui film vazut recent, imi venea sa vomit in timp ce citeam! Oricum imi pare rau ca nu am observat povestea mai devreme! Ideea pare originala, destul de ciudata, sadica si masochista O.o Bafta cu rankul de moderator! Edit: Greseala de tastare! NoAnonimus
Va ador
Ultima editare efectuata de catre NoAnonimus in Mier Iul 15, 2015 11:52 pm, editata de 1 ori
Raysa Nebun dupa forum
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 332 Data de inscriere : 18/12/2013 Varsta : 23 Localizare : Acolo! nu , nu acolo. Aici.
Subiect: Re: The Hospital. Mier Iul 15, 2015 11:47 pm
Pff.. Nici nu am ce să comentez .Povestea e sadică și asta îmi place mie .Așezarea în pagină e bună ,adică dă textului o senzație mai intensă .Nu mă înțelegi ,no ?Nici eu .Tot ce m-a cam abătut au fost punctele acelea de suspensie ,care se repetă .Greșeli de tastare nu am văzut .Povestea e prea pefecta .Next și succes cu modul :3 .
Monaaa Terminat .
Edit NoAnonimus 15/07/2015 23:51
''Tell me, tell me do you need me? Tell me, tell me do you love me?''
H o e s t Avansat
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 73 Data de inscriere : 24/05/2015 Varsta : 24 Localizare : Norvegia
Subiect: Re: The Hospital. Vin Iul 17, 2015 10:46 pm
Ies afară, ies să mă plimb, reflectând asupra victimei ce-am abandonat-o în cameră. Mă plimb și văd în fiecare persoană care trece pe lângă mine o posibilă următoare victimă. Nu mă pot sătura, îmi place suferința, le-aș oferi-o tuturor, nu-mi pasă de nimeni și nimic. Nici de familie, nici de alte cunoștințe. Atât timp cât aud urlete și simt sângele victimei cum mi se scurge pe corp sunt cel mai fericit.
Mă plimb prin parc, mă uit la cer și la soarele ce apune. Aștept să-mi iasă în cale o persoană pe care s-o vrăjesc și s-o duc în bârlogul meu. Mă așez pe-o bancă, îmi scot pachetul de țigări și-ncep să-nvârt o țigară printre degete. Mi-o bag apoi în gură, o aprind și continui să aștept.
Văd în capătul aleei o siluetă feminină, care se apropie încet de mine. Văd distanța dintre mine și ea cum se micșorează. M-ar tenta s-o atac, m-ar tenta să-i ofer o anumită pedeapsă.
Îmi apar mereu imagini în minte, rămân blocat o vreme, gândindu-mă la motivul pentru care fac acest lucru. Mă gândesc la cum am fost forțat de mic să îndur ignoranța și violența celorlalți. Mă gândesc la părinții care mă sprijineau financiar, nu și moral, mă gândesc la singurătatea ce-am îndurat-o, la fiecare moment în care am plâns fără să am pe cineva lângă mine. Singura alinare îmi era sângele victimelor, suferința pe care-o simțeau și care-i făcea să-și piardă mințile. Mă simțeam invincibil, mai ales când le priveam fețele ce-mi cereau ajutorul.
Cerșesc afecțiune, am nevoie de așa ceva, am nevoie de-o persoană cu care să-mi împartașesc suferința și plăcerea ce-o văd în fiecare victimă. Vreau să simt iubire.
Continui s-o privesc, apropiindu-se de mine. Mă ridic încet, continuând s-o privesc. Îi privesc chipul si privirea și parcă mă pierd, parcă-mi uit scopul și parcă evit să mă gândesc c-aș putea s-o rănesc. Mai degrabă mi-o închipui rânjind, stând în dreapta mea, în timp ce torturez o victimă.
Ajunge în dreptul meu, mă salută, ma privește pentru câteva secunde, apoi îmi spune:
-Ce-i cu tine? Pari abătut...
Mă uit la ea și încerc să-mi dau seama de ce i-ar păsa cuiva de mine, mă întreb ce-i veni să se îngrijoreze.
-Ești plin de sânge, ești în regulă? Vrei să sun la spital?
Uitasem complet să-mi schimb hainele, eram plin de sânge pe tricou și blugi.
-Nu, sunt în regulă.
Se așează pe banca din spatele meu, studiindu-mi corpul. Mă privea din cap până-n picioare, ca și când ar fi căutat ceva. Eram curios, nu știam ce căuta. Oricum nu ieșeam des, nu vreau să fiu prins și-așa poliția deja face cercetări, în urma disparițiilor. Nimeni nu găseste cadavrele, căci le incinerez, iar oasele le zdrobesc și-apoi le îngrop. Mă gândesc la fiecare modalitate prin care să scap. La fiecare modalitate ce mă ajută să nu fiu prins. Oricum m-am gândit la ce s-ar putea întâmpla dac-aș fi prins. Mă gândesc la moarte non-stop și nu mi-e frică de ea. Chiar nu văd ce rost am, nimeni nu mi-ar duce lipsa.
C'mon baby raise your knife Welcome darling to my sacrifice
Bishamon Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1153 Data de inscriere : 03/01/2015 Varsta : 24
Subiect: Re: The Hospital. Vin Iul 17, 2015 11:05 pm
Bun deci cu partea asta povestea a prins un contur extrem de simbolistic! Ma gandeam de la inceput ca vei folosi copilarie ca scuza... Este bine mie-mi place Sper sa fie next fara prea multe scarbosenii D:
Va ador
Andra. Moderator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 105 Data de inscriere : 13/08/2014 Varsta : 24 Localizare : Alba
Subiect: Re: The Hospital. Vin Iul 17, 2015 11:11 pm
Deci cred că la nici o poveste nu am mai rămas cu o faţă încruncată şi speriată ca la a ta. Cred că... ai sadismul în sânge... Da, îl ai! Sunt două părţi înfricoşătoare care alcătuiesc portretul moral al unui criminal de-a dreptul nebun. Clishe-ul tipic bazat pe fapte reale: copilăria distrusă. Afectarea celei mai frumoase etape ale vieţii duce la ... crimă. Şi... ah, bietul bărbat! Acum urmează şi o femeie?!
Aştept următoarea parte!
"Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea" - Sigmund Freud.
H o e s t Avansat
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 73 Data de inscriere : 24/05/2015 Varsta : 24 Localizare : Norvegia
Subiect: Re: The Hospital. Sam Iul 18, 2015 2:03 am
Mă gândesc să mă vait, să o rog să mă ajute să merg până acasă, dacă tot sunt plin de sânge. Asta ar fi și șansa mea de a avea un nou pacient.
-Mă poți ajuta? o întreb eu.
-Da...
-Mă poți duce acasă?
-Sigur, ia-mă de mână
În timp ce mergeam pe stradă priveam blândețea cu care mă ținea de braț și modul frumos în care-mi vorbea. Cum spuneam, nicio victimă nu-mi scapă. Ajung în fața ușii și o rog să mă ajute să ajung până în dormitor, pentru a mă întinde în pat. Cum intru în casă o las să închidă ușa, după care mă arunc spre ea și-o imobilizez. O duc în pivniță. Totuși, eram la mine acasă acum, nu în spitalul abandonat... Găsesc o masă de lemn de care-o leg cu câteva frânghii în timp ce-i rânjesc. Nu pare să fie speriată, așa că încep să-mi scot câteva cuțite și ustensile mecanice. O tai încet pe braț cu micul meu cuțitaș. Îi văd sângele curgându-i și-i aud râsetul înfiorător.
-Ha! Doar atât poți?
Mă uit la ea și realizez că e diferită, încerc să folosesc o modalitate de-a o tortura și de-a o face să sufere. O las în pivniță și plec să caut ustensile. Caut în toate dulapurile, însă nu găsesc nimic. Mă întoc în pivniță și-o văd dezlegată, stănd așezată pe masă, legănându-și picioarele perfecte.
-De asta erai tu plin de sânge, ha? Cu asta te ocupi?
O privesc și scot un sunet printre buze, răspunzându-i afirmativ.
-Ce-ai spune să fim doi care fac așa ceva? Ce-ai spune să fiu mâna ta dreaptă?
Pe moment o ignor si încep să râd.
-Nu glumesc, chiar vreau asta.
-Ești măcar în stare să faci așa ceva? Reziști să vezi și să trăiești cu ideea că ești o ucigașă?
-Normal, n-ar fi ca și când n-aș mai fi făcut așa ceva.
Ridic din sprânceană, arătând că sunt surprins. Îmi fulgeră o idee prin minte, așa c-o iau de mână și-o duc către garaj. Urc în mașină, făcându-i semn și ei să urce. Scot mașina din garaj și pornesc către "sediul" meu. Intru cu mașina în curtea vechiului spital, îi spun să mă urmeze și-o conduc în camera ultimei victime. Deschid ușa și văd o arătare mutilată, ce nu semăna deloc cu o ființă umană. Ea se uită la el și-ncepe a râde sadic. Inima mi se umplea de fericire, colorându-mi sufletul în momentul în care realizasem că nu sunt singur.
-Ești sigură că vrei să faci și tu asta?
-Normal!
C'mon baby raise your knife Welcome darling to my sacrifice
Bishamon Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1153 Data de inscriere : 03/01/2015 Varsta : 24
Subiect: Re: The Hospital. Sam Iul 18, 2015 11:43 am
Esti nebun! imi place, desi stiam ca vei folosi o abordare diferita pe aceasta femie, nu am crezut ca vei merge pe o idee ca asta! Deci partea asta a fost putin dramatica, actiunea si-a facut efectul! Dar mai pe la sfarsit, parca totul incepe(si ma refer la ultima pare cu sediul) parca incepea sa fie deja obositoare si fara sens, pentru ca ea deja parea sa stie multe despre asta... trebuia sa incerci ceva neobisnuit!
Va ador
H o e s t Avansat
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 73 Data de inscriere : 24/05/2015 Varsta : 24 Localizare : Norvegia
Subiect: Re: The Hospital. Sam Iul 18, 2015 9:58 pm
Mă trezesc cu aceeași stare pe care o am zilnic, aceeași indiferență ce-mi face viața nesemnificativă din multe puncte de vedere. Mă uit adesea pe geam, privesc cum trec oamenii. Simt că devin uman. Să îmi simt inima bătând de fericire, probabil din cauză că nu sunt singur. Vreau o victimă, o vreau atât de mult. O să ies în fața casei, următoarea persoană care trece, o iau cu forța înăuntru.
Aștept, până zăresc un bărbat înalt, bine făcut, pe care-l opresc și-l întreb dacă mă poate ajuta să mut o mașină de spălat rufe veche, foarte grea. Dă din cap aprobator și-l conduc către ușă. Îl las pe el să intre primul. Închid ușa, o încui fără să observe și-l lovesc în cap cu putere, în așa fel încât să-l las o vreme inconștient.
N-am standarde după care-mi aleg victime. Atât timp cât are viață și-i om, e perfect. Îl car până în pivniță, îl leg de-o conductă groasă din oțel și-aștept să se trezească. Îmi așez pe o măsuță câteva cuțite, un fierăstrău și-o șurubelniță. Începe să deschidă ochii, se uită de jur împrejur și spune:
-Nu și tu, te rog, n-am vrut s-o rănesc p-acea fetiță, nu și tu...
Chiar nu înțelegeam și nu-mi păsa de ceea ce făcuse. Tot își cere scuze, însă ignor, mă amuză. Îl lovesc în așa fel încât să se întindă pe burtă, după care mă așez cu fundul pe spatele lui și încep să-i înfing ace în coloană. Urlă de durere, asta-mi și place. Aud pași pe scări și mă panichez. Apare ea, se blochează în dreptul victimei și zâmbește, fața ei prinzând o expresie psihopată, după care începe să râdă și mă trage de mână ca să mă-ndepărtez de victimă.
Mă dau lângă perete și privesc cum îl întoarce pe spate, uitându-se ciudat la abdomenul lui. Se întoarce apoi către masă și ia un bisturiu, apoi vine către mine și-mi dă mâna zicând:
-Amelia.
Mă uit pierdut o secundă și zic:
-Phil, încântat.
E ciudat, o știu de două zile și am uitat s-o întreb cum o cheamă. Poate că-s prea pierdut. Sau poate nu-mi pasă, nu știu... O privesc cum se apleacă, tăindu-i încet abdomenul bărbatului, în timp ce acesta urlă de durere. Ia câteva ace de pe masă, continuă să taie cu bisturiul, până îi deschide burta, apoi îi înfinge câteva ace în stomac, bărbatul strigând după ajutor. Rămân uimit de îndemânarea ei și de starea calmă pe care o are. Privesc cum își duce mâna stângă către șlițul de la pantalonii victimei, trăgând apoi pantalonii de pe victimă. E complet gol, ea-i privește tot corpul plin de mușchi și steroizi și spune:
-Cââh!
Apoi se aruncă spre penisul victimei, tăindu-i încet pielea ce-i acoperea prepuțul. Victima urlă de durere, iar Amelia se întinde să apuce un cuțit cu care-i taie saculețul cu testicule. Apoi îi dă barbatului un pumn în piept, făcându-l să-și deschidă gura. Îi pune testiculele pline de sânge în gură apoi strigă la el:
-Mestecă-le!
Bărbatul se uită încruntat la ea, lacrmile curgându-i pe obrajii roșii, după care scuipă testiculele pe jos. Amelia se enervează, se uită la el urât, ia ce tocmai a scuipat el pe jos si i le introduce în abdomen, bagându-i bucăți însângerate din organul lui genital în unul din intestine, după care ia ață și un ac gros, scoate toate acele din stomacul victimei, după care îi coase burta.
Îi masează mâna, în timp ce bărbatul urlă de durere. Îi secționează o parte a mușchiului de pe brațul drept cu bisturiul, după care-i toarnă puțin oțet pe rană. Ador să privesc asta, sunt copleșit de ceea ce poate face o persoană, de ceea ce poate face ea.
Se uită pe masă și vede fierăstrăul, îl ia și-i taie brațul de la cot în jos, fără să ezite. Bărbatul își deschide larg ochii, venele umflândui-se, începând să se zbată și inima să i-o ia razna. Se pare că cedează în curând, face un infarct, inchide ochii după câteva secunde de spasme intense, apoi cade în somnul profund al morții.
Amelia se uită la mine râzând, iar eu o iau de mână și-i arăt un spațiu în perete, asemănător unui crematoriu. Se uită la mine și mă roagă s-o ajut. Apuc victima și-o pun in focul încins, privind cadavrul apoi cadavrul cuprins de forță. Mă întorc către Amelia, privindu-i extazul și sclipirea din ochi după care-mi spune:
-Și...? Ce părere ai?
Rămân fără cuvinte, sunt complet uimit, mă uit la ea și-o întreb:
-Cum de nu te-am cunoscut mai devreme? Unde-ai fost până acum?
C'mon baby raise your knife Welcome darling to my sacrifice
Bishamon Spammer
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1153 Data de inscriere : 03/01/2015 Varsta : 24
Subiect: Re: The Hospital. Sam Iul 18, 2015 10:14 pm
Esti nebun! dar imi place asta! Bun ti-ai gasit prietena nebuna, faceti un cuplu perfect, saculetul cu testicul din cate stiu eu se cheama scrot! Altceva chiar a fost interesanta partea asta! Nu stiu ce sa mai zic...Dar ai preferinte, pana acum se observa ca ai ucis numa' barbati!