Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile de groază, membrii și multe altele vă așteaptă!

Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!

Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”



 
AcasaPortalCăutareÎnregistrareConectare
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
Cei mai activi postatori ai saptamanii
Ultimele subiecte
» Dincolo de Oglinda - Un alt "Eu"
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeSam Ian 02, 2021 10:21 pm Scris de MMiauti

» Anime - Another
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeSam Ian 02, 2021 8:13 pm Scris de MMiauti

» Hi miau !
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeSam Ian 02, 2021 7:55 pm Scris de Sakumo

» A Christmas Story
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeJoi Dec 24, 2020 10:36 pm Scris de Sakumo

» Trei povesti scurte
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeJoi Dec 24, 2020 9:11 pm Scris de Sakumo

» Cuptorul
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMier Dec 16, 2020 10:17 am Scris de Hanamura

» hello
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeSam Noi 28, 2020 2:19 pm Scris de Sakumo

» A Pizza Delivery
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMar Noi 24, 2020 5:52 pm Scris de Sakumo

» Short Horror Stories
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeSam Noi 07, 2020 11:37 pm Scris de Sakumo

» Diferite superstitii
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeVin Noi 06, 2020 2:13 pm Scris de Hanamura

» Ouija [Halloween Story]
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMar Oct 27, 2020 12:57 am Scris de Hanamura

» Cazul Lukacs Dalma
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeLun Oct 26, 2020 12:26 pm Scris de Hanamura

» [Portofoliu] Crystal Snow
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMar Oct 20, 2020 1:23 pm Scris de Hanamura

» Babysitting
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMar Oct 13, 2020 9:27 am Scris de Hanamura

» Razboiul
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeLun Oct 12, 2020 3:18 pm Scris de Sarah chan

» Zoom Call
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeDum Oct 11, 2020 10:45 pm Scris de DedeDali

» School Email
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeVin Oct 02, 2020 5:39 pm Scris de Mihai

» Ice dancer in the garden of love [YYH FanFiction]
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 10:29 pm Scris de Crystal Snow

» Hey prieteni ^^
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 3:16 pm Scris de Eloise

» Dezastrul din San Andreas
Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeMier Sept 30, 2020 3:14 pm Scris de Sarah chan

Staff Online
Recent Members
See more
Cont pierdut

Cont pierdut

// Daca nu ai acces la cont

In cazul in care esti un membru vechi care si-a uitat parola, intra pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou administratorului Sakumo.
Afilieri
RPG Anime Romania
Image hosting by giphy
Soricei de Biblioteca
Youtube
Instagram

 

 Samael, îngerul care nu m-a ucis.

In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2
AutorMesaj
AivliSabbatic
Incepator
Incepator
AivliSabbatic

Mesaje : 33
Data de inscriere : 28/05/2015
Varsta : 23
Localizare : București

Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Empty
MesajSubiect: Re: Samael, îngerul care nu m-a ucis.    Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeSam Iul 04, 2015 6:42 pm

Capitolul I. Partea a IV-a. Lașitate.
”Te urăsc pentru că te mulțumești cu așa puțin..”
Aceste cuvinte m-au urmărit clipe întregi ...Clipe ce le detest atât de mult...
Este în regulă, Samael..Și eu mă urăsc. Mă urăsc pentru faptul că ai crezut că sunt specială, că sunt diferită de acești viermi.
Știi, i-aș putea mulțumi cuiva acolo sus sau jos pentru că m-a lăsat să îmi petrec fiecare moment alături de tine.
De fapt... așa credeam și eu. Credeam că sunt diferită și că aș putea face ceva cu viața mea. Am încercat să clădesc zilnic un zid care să ne despartă de acești oameni infecți. Să fim doar noi. Să nu ne pese de ce ne privește dincolo de zid. Să ne delectăm din ura lor,și cu ajutorul urii să devenim din ce în ce mai puternici...
Aș fi vrut să-ți ofer mai multe. Să te fac să simți și să crezi cu adevărat în mine. Să-ți dovedesc că merită să simți ceva pentru mine și că nu poți regreta niciodată faptul că m-ai întâlnit. Mi-aș fi dorit să-ți ofer atât de multe, chiar și în puținul timp pe care îl aveam. Mi-aș fi dorit să te văd. Să-ți simt finețea pielii și să te simt din ce în ce mai aproape de mine.
Crede-mă…Mi-aș fi dorit asta din tot sufletul. Să fii tu cel care îmi face zâmbetul să apară.
Așa cum o făceai în toate momentele ...Aș fi vrut să faci asta și în realitate.
Aș fi vrut să-mi oferi acea floare de care vorbeai. Știai că o ador, și vroiai să fii tu singurul și primul care mi-o oferă...
Îți jur că această iubire nu va muri niciodată!
Te simt cum suferi…Nu țin cont de distanța dintre corpurile noastre. Sufletul mi-este lângă al tău, îl îmbrățișează și îl sărută.
Poți să simți asta? Spune-mi că poți și că tot ce simt eu acum, ajunge până la tine, fără să fiu nevoită să-ți spun. Cuvintele sunt risipite demult timp…
Nu contează ce aș spune, ar trebui să simți că am nevoie de tine.
Am fost lașă când am ales să trăiesc în lumea asta. Am ales lumea de muritori în locul tău și înțeleg de ce mă urăști așa mult. Ți-ai pus speranța că într-o zi, o vom conduce și că fiecare om ne va cere îndurarea.  
Crede-mă când îți spun că ai înseamnat totul pentru mine. Îți promit că îți voi dărui sufletul într-o bună zi și că după ce corpul îmi va muri, sufletul meu îți va sta mereu aproape.
Aș vrea să privesc acum, lângă mine...Să privim împreună cum ei ne urăsc pentru ce le-am făcut. Să ne bucurăm la suferința lor și în tot acest timp să te sărut.
Damn, chiar vreau asta. Spun asta de ceva timp și simt că nu mai suport. Am nevoie de tine acum. Chiar am. Ești tot ce nu am fost eu vreodată. Ești minunat. Ești genial. Ești uimitor. Ești perfect.
Cum ai putut crede că nu te voi răni? Cum de încă mai ții la mine? De fapt, mai ții la mine? Mai dorești să mă privești în noapte? Mai dorești să faci dragoste cu mine, fără să îți pese de oricine altcineva? Mai vrei să mă strângi tare în brațe...? Atât de tare încât să rămân fără suflu…
Eu încă vreau asta. Jur…chiar vreau.
Nu pot să cred cât de mult mă detest pentru ce ți-am făcut…
Off, Samael, de ce a trebuit să mă cunoști? Nu îți era mai bine fără să înduri atâtea ?
Spuneai că suntem indestructibili împreună, că nimeni și nimic nu ne poate atinge atât timp cât suntem unul lângă celălalt. Ce se va întâmpla cu tine acum? Vei putea lupta împotriva lor fără mine?
Oricum eu eram veriga slabă în toată aceasta poveste…
Au trecut ore bune de la ultima conversație cu tine...Îmi vine să îmi rup carnea de pe oase…Să-mi scot inima din piept și să urlu la ea să înceteze să mă mai doară. Îmi vine să ies afară, să alerg până leșin, iar când îmi revin să fac din nou lucrul ăsta. Îmi vine să mă urc pe o clădire și să îi privesc pe toți, să le spun zbierând, cât de mult îi urăsc.
Aș fi vrut să fac toate aceste lucruri alături de tine…dar, am fost prea lașă. Prea lașă să-mi petrec restul zilelor mele împuțile, alături de tine. De un lucru sunt sigură : nu mi-a fost frică să iubesc. Pentru că deja făceam asta, și încă o fac… Toate puterile ce le mai am, s-au adunat acum ca să mai scriu acest mesaj…
Tot ce nu am putut să-ți spun prin vorbe, o să o fac prin scris… Nu are același impact, dar măcar dacă ai vedea, ai înțelege de ce am făcut asta. De ce am ales să trăiesc aici, când puteam fi fericită acolo, alături de tine.
Nu vreau să te mai îndoiești vreun moment că nu te-aș iubi. Nu vreau să crezi că sunt fericită acum, sau că voi fii vreodată fericită cu ce am ales. Niciodată…niciodată nu am fost mai fericită decât atunci când eram alături de tine. Când îți auzeam tonalitatea glasului cum lua trăsături atât de frumoase încât îmi făcea corpul să tremure de fericire…
Ești atât de puternic... Câteodată mă uimeai de puterea pe care o deții, și îmi doream și eu să capăt din acea putere.
Te priveam cu atât de multă adorare. Ochii-mi sclipeau de fericire atunci când îți auzeam numele...Și acum, încă mai sclipesc când îmi aduc aminte.
Nu aș putea vreodată să uit tot ce s-a întâmplat. Nici măcar un moment, nu aș putea să îndrăznesc să nu mi-l mai aduc aminte.
Observ că puterile ce le mai aveam, încep să se consume…Nu mai am așa mult timp…Nu știu cât mai rezist. Tu erai doza mea de putere și-mi dădeai și mie din tot ce aveai tu. Eu din puținul pe care îl aveam, îți dăruiam ție, 98%.
Acel 2% îl păstram eu…Îl păstram pentru a avea energie să-ți aud glasul…
Oh! Acel glas minunat ce-mi făcea inima să trepiteze de emoție.
Spune ceva! Vorbește cu mine! Am atât de multă nevoie de tine!! Nu vezi asta? De ce nu vezi? Nu ți-am arătat probabil…Mai niciodată nu ți-am arătat cât ești de important pentru mine, și totuși o simțeam…Încă o simt și o voi simți mereu.
Ți-am mai spus că ești minunat?
Cum obișnuiai și tu să-mi spui…”Sunt sigur că astăzi ești foarte frumoasă!”….
Nu exista zi în care să nu-mi spui cât sunt de frumoasă. La început nu am vrut să cred sub niciun chip ceea ce spuneai…Cu timpul, auzindu-te că spui asta mereu, și mereu, și mereu, am început și eu să cred asta…Așa că, de fiecare data când îmi spuneai că sunt frumoasă, eu te contraziceam. Nu pentru că nu credeam asta, ci pentru că îmi plăcea faptul că-mi spuneai.
Am adorat și ador totul la tine…Începând cu sufletul tău, pe care toți îl vedeau ca fiind oribil, eu îl vedeam ca fiind ceea ce aveam eu nevoie, până la înfățișarea ta care reușea de fiecare data să mă uimească.
Mi-ai arătat că viața nu este ceea ce credeam noi. Mi-ai arătat părți pe care nici nu știam că le am sau că există măcar. Și toate astea în atât de puțin timp.
Crede-mă când îți spun că ești singurul pe care l-am iubit cu adevărat…
Sufletu-mi este închis acum… în scurt timp o să scap de tot de ceea ce tu urai, și nu credeai că poți avea vreodată înainte să mă cunoști.
Voi scăpa de orice gram de sentiment din mine. O să devin o fiară ce abia așteaptă să prindă o pradă pentru a o seca de puteri.
Cu toate astea, în adâncul sufletului meu, acolo în întuneric, tu încă mai exiști și încă mai ești cea mai mare slăbiciune a mea.
Să știi că îmi este foarte dor de tine...


Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Samael-worship-him_584553_2436-1376775227
Sus In jos
FaceLess
Membru
Membru
FaceLess

Mesaje : 3
Data de inscriere : 21/06/2015

Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Empty
MesajSubiect: Re: Samael, îngerul care nu m-a ucis.    Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeDum Iul 05, 2015 3:59 pm

Pacat ca acest Samael.. nu poate anticipa fiecare miscare, nu poate anticipa ce gandesti, ma intreb oare ce ar spune daca ar citi ce scrii despre el.. In fine, probabil nu isi pierde timpul pe bloguri. A fost odata un tip batran de la care am invatat multe chestii.. spre exemplu am invatat asta "Toti spunem cuvinte, putin facem fapte" din cate am inteles eu ceva s-a intamplat intre voi. Tu l-ai descris ca fiind o "creatura" foarte loiala, de ce ar pleca ? Spui ca sufere... greu de crezut, poate tanjeste dar de suferit.. nu cred. I-am aratat textul unui prieten si mi-a zis sa-ti transmit "إذا كنت تحبني ثم تبين لي ، لا تفعل الأخطاء الغبية مرارا وتكرارا ، لا تكذب لي مثل أنا تؤخر سخيف أن تجد في جميع أنحاء العالم .. إذا كنت تريد علاقة ثم لا كذبة"


Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 XTiTncXsYjWtmLJc3e
Sus In jos
AivliSabbatic
Incepator
Incepator
AivliSabbatic

Mesaje : 33
Data de inscriere : 28/05/2015
Varsta : 23
Localizare : București

Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Empty
MesajSubiect: Re: Samael, îngerul care nu m-a ucis.    Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeDum Iul 05, 2015 11:58 pm

A plecat pentru că nu i-am dat motive să stea. Este întradevăr o cratură loială, plină de respect și fără pic de frică. Dar pentru ce avea rost să stea dacă eu nu am luptat deloc alături de el?
Probabil dacă mi-ar citi povestea...nu cred că s-ar schimba ceva. Eu sunt doar un copil, iar ceea ce scriu aici, rămâne scris aici...
Și ai dreptate, nu își petrece timpul pe bloguri... el are o viață. Una reală...eu am..calculatorul.
Mi-a oferit șansa să plec cu el. Să îmi fac o viață...una reală, precum cea a lui...a fost în stare chiar să-mi și dea propria-i viață...Dar lașitatea mea a vorbit în locul meu...
Chiar dacă nu mă crede nimeni, nu-mi pasă...eu știu ce simt pentru el...Și nimic și nimeni, niciodată, nu va schimba asta...
Iar în legătură cu ce a spus prietenul tău..nu pot traduce...adică..o să încerc să traduc...
Mulțumesc pentru că ai citit.


Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Samael-worship-him_584553_2436-1376775227
Sus In jos
AivliSabbatic
Incepator
Incepator
AivliSabbatic

Mesaje : 33
Data de inscriere : 28/05/2015
Varsta : 23
Localizare : București

Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Empty
MesajSubiect: Re: Samael, îngerul care nu m-a ucis.    Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitimeLun Iul 20, 2015 4:03 pm

Capitolul I. Partea a V-a. Sfârșit de melancolie.

Când ai uitat de mine? Când ai început să rostești numele meu atașat altor persoane?
De ce continuăm să trăim dacă nu ne străduim cu fiecare putere a noastră să ne facem mai puternici pe zi ce trece? De ce alegem moartea ca o evadare din problemele ce ni le creăm singuri?
Am ales să te dețin ca pe un lucru oarecare, fără să-mi dau seama că defapt tu mă dețineai pe mine. Mă dețineai și mă prețuiai precum o amuletă ce-ți aducea noroc atunci când o atingeai. Îi vedeai splendoarea și nu te săturai de ea.

Să plouă! Să plouă, am zis!
Se pare că nu am ajuns încă în stadiul de a controla forțele naturii. Mă simt atât de inferioară și totuși atât de puternică, încât aș putea renunța la orice sentiment uman. Concluzia mea fiind că nu am nevoie de aceste mici amănunte. Nu sentimentele umane mă fac mai puternică, ci practicarea neînțelesului, mai bine spus, necunoscutului.
Evoluția celor cu o altă viziune asupra realității, poate fi considerată de oamenii de rând, ca fiind un lucru mărunt, un lucru oarecare sau nefolositor, ei neînțelegând importanța acesteia și alegând să viețuiască fără de ea.
De ce să luptăm până la ultima suflare, când te poți relaxa  fără să ai grijă față de ziua ce urmează?
Oamenii au reușit să-mi determine dorința de putere tot mai mult. Cu fiecare lucru ce mi-l comiteau, mă făceau mai puternică și mai dornică de eficacitate.
Au trecut zile bune de la ultima noastră conversație și simt cum sufletul îmi urlă după câteva cuvinte rostite de glasul tău ce îmi înfierbânta corpul la auzirea lui.
Dependența nu o poate deține oricine, însă cei ce o dețin, sunt cei mai vrednici de a înțelege ce înseamnă să-ți dorești pe cineva cu atât de multă ardoare.
Nu am avut vreodată vreo dependență față de ceva anume, dar într-un final mi-am dat seama că am o dependență ce nu-mi dă pace zilnic.
Eram dependentă de atenție. Doream ca fiecare persoană ce-mi simțea prezența să dorească din ce în ce mai mult să-i fiu alături. Această dependență , făcându-mă tot mai slabă și îndepărându-mă tot mai mult de scopul ce mi-l construisem.
Odată am avut o dorință, doream ca măcar o persoană, din cele care m-au cunoscut, să mă urască cu toată ființa ce o deținea.Să-mi plătească cu vârf și îndesat pentru toate greșelile ce le făceam, creierul meu nefiind atât de dezvoltat ca în acest moment.
Toți au sfârșit prin a nu mai ști nimic de mine, a nu le mai păsa,însă asta nu face ca ei să mă urască, ci să uite de existența mea. M-au iubit , s-au săturat și au plecat.
Iubirea a demonstrat încă o dată că se poate stinge la fel de ușor cum se poate aprinde.
Fiind o flacără ce arde din generație în generație, un singur om a încercat acum ceva timp să o înfrunte.
Aleister Crowley, născut în 1875 a reușit să scape de orice sentiment uman. El a fost un ocultist, poet, scriitor, yoghin și alpinist britanic.
Prin câteva vorbe ce le-a spus acum ceva timp, s-au format legături ce dau un alt înțeles lucrurilor.
„ Au fost cam patru bărbați în viața mea pe care pot spune că i-am iubit... Ați putea să mă considerați homosexual, dar nu am aceleași sentimente față de femei. O femeie se poate înlocui cu o alta în câteva zile.”
—The Confessions of Aleister Crowley

Trecând peste aceste lucruri, revin la istoria mea.
Te întreb încă o dată, Samael.
De ce m-ai iubit? Ce ți-am oferit eu atât de multe, încât să mă alegi pe mine dintre atâtea corpuri ce tânjesc după puterea ta?
Eu, o începătoare ce nu am habar ce înseamnă să lupți pentru ceva, am ajuns să îmi ating cele mai multe dintre obiective mulțumită ție.
Mi-ai oferit nenunărate motive să lupt, să-mi clădesc viitorul ce ni-l doream amândoi cu înflăcărare.
Într-un final, am înțeles ceea ce ai vrut să-mi spui de la bun început. Pentru ce luptai zilnic să mă faci să înțeleg când și cum ar trebui să lupt. Tu încercai să mă faci mai puternică, de aceea ai și ales să pleci.  Știind că dacă vei pleca, eu voi lupta să te aduc înapoi.
Încă de când eram surdă la vorbele tale, ele au rămas însă întipărite în minte, pentru ca mai apoi să fie procesate și aplicate. Multe dintre ele au rămas un mister ce cu timpul îl voi desluși. Nu este acum timpul, încă nu. Momentan am ales să încerc să-mi manevrez subconștientul, chit că el este cel care într-un final mă manevrează pe mine.
Totul este să nu renunți, să fi fără de frică.
Așa ai reușit să-mi controlezi și mie mișcările, gândurile, vorbele, fără ca măcar să-mi dau seama de cum reușeai asta. Fără măcar să îmi dau seama că făceam asta, m-ai făcut să te iubesc.
Controlul minții duce mai apoi la controlul acțiunilor și într-un sfârșit, al întregii vieți.
Viața unui om poate fi controlată atât de ușor fără ca el să-și dea seama. Rezultatul final fiind unul demn de încercările prin care s-a trecut spre săvârșirea lui.
Ora 03:20, și simt cum îmi tremură întreg corpul. Mintea îmi este oripilată la simplul gând asupra celor întâmplate. Corpul începe să se încălzească ajungând să îmi facă venele să-mi pulseze până la spargerea lor pe fragmente minuscule.
Nu înțeleg cum de un simplu gând, că până la urmă, sunt doar gânduri aceste „sentimente”, reușește să facă un întreg corp uman să sufere, să fie înspăimântat de durere.
Pupila ochilor mi se plimbă prin împrejur. Nu zărește aproape nimic. Totul este învelit în negru...Negru ce ne macină gândurile chiar și pe timpul zilei. Un fir de lumină, luând forma unei săbii lucioase, reușește să-mi pătrudă în cameră prin crăpătura jaluzelelor.
Îngenuchiând în fața întunericului, îmi târăsc corpul spre acea lamă tăioasă, tânjind după perfecțiunea ei.
Nu pot vedea, dar simt cum îmi țâșnesc flăcări negre din adâncul ochilor, flăcări dornice de putere, de biruință, ce nu stau în loc de păcatele muritorilor. Flăcări ce nu pot fi stinse oricât de mare ar fi încercarea.
Singurul sunet ce mai învăluie camera este sunetul respirației mele, o respirație greoaie , lentă și foarte apăsată. Inima pulsează tot mai mult, făcând sângele să-mi circule cu rapiditate prin vene.
Mă gândesc la un vampir în momentul de față. S-ar delecta atât de mult din sângele ce-mi umblă prin artere, ce-mi pune corpul în mișcare fără voia mea.
Toți cei care viețuim pe această planetă, suntem niște vampiri. Dornici să ne secăm unii pe alții de putere, informații, ajungând până la carnea de pe oase.  
Apare din nou acel miros greoi din aer. Acea intensitate reușește să-mi încetinească tot mai mult respirația și făcându-mi corpul să se agite devastator.
Imposibilitatea de a-mi mișca mâinile, revine și încerc să lupt atât posibil puterilor mele cu ea.
Mirosul greoi se îmbină cu cel stătut, rezultatul final fiind unul dirimant.
Înainte de momentul impactului cu podeaua rece, cu câteva secunde înainte, ochii-mi reușesc să distingă două fire de culoare în negrul ce-l văzusem câteva ore bune de așteptare.
Roșul aprins de năpusti asupra chipului meu cu brutalitate, confruntându-se cu o nuanță de albastru închis pentru câștigarea trofeului. Trofeul era însu-mi corpul.
Gândirea îmi este întreruptă de un sunet ce-mi face ambele urechi să se simtă teribil, făcându-mă să leșin și să-mi pierd ultimul pic de conștiință.

Se pare că a mai trecut încă o noapte. Una în care fiecare spirit de ură se luptă cu bestialitate pentru câștigarea corpului ca mai apoi să-mi stăpânească gândirea și gramul de sentimente ce mi-a mai rămas în corp.
Să văd dacă voi îmi veți putea prelua puterea ce încerc să o cresc din răsputeri !
Nu uitați, eu am un înger păzitor. Unul rău care-mi vrea binele.

Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 A0z0j5



Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Samael-worship-him_584553_2436-1376775227
Sus In jos
Continut sponsorizat




Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 Empty
MesajSubiect: Re: Samael, îngerul care nu m-a ucis.    Samael, îngerul care nu m-a ucis.  - Pagina 2 I_icon_minitime

Sus In jos
 
Samael, îngerul care nu m-a ucis.
Sus 
Pagina 2 din 2Mergi la pagina : Înapoi  1, 2

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Spectrul Realității :: ★ CATEGORIILE INIȚIALE ★ :: Povești-
Mergi direct la: