Seara de seara
Ma uit pe geam afara,
In linistea noptii
In care dorm mortii.
Stau si-mi aduc aminte
De un copil cuminte,
Care devreme s-a stins,
Ochii devreme i s-au inchis.
Incep sa plang incet,
Simt o durere in piept,
Cu gandul la acel inger,
Prea devreme ajuns in Cer.
O vedeam zi de zi
Jucandu-se cu alti copii
Zambind, fiind linistita,
Cuminte si fericita.
Imi amintesc cum ma-mbratisa
Intotdeauna cand ma vedea;
Iar eu pe obraz o sarutam,
Ca pe o sora o iubeam.
Insa veni o zi de cosmar,
A carui gust era amar.
Eram cu ea pe-afara,
Cand capul incepu s-o doara.
Din ce in ce mai mult suferea,
Iar eu nu mai stiam ce avea.
A inceput sa tipe deodata,
Fugind de langa banca.
Am alergat dupa ea,
Insa nu se oprea.
Cosmarul s-a dezlantuit,
Cand in strada s-a oprit.
Eram mult prea in spate,
Iar ea aproape de moarte.
Statea in strada nemiscata,
Cu privirea spre mine fixata.
Cateva secunde mai tarziu,
Moarta am vrut sa fiu.
O masina se apropia,
Spre ea se indrepta.
Am cazut in genunchi,
Tipand din rarunchi.
Era intinsa pe sosea,
Trupul nu i se misca.
De cum m-am dezmeticit,
Dupa ea am si fugit.
Am imbratisat-o, ingenunchind,
Plangand si suferind.
Aproape ca nu respira,
Inima abia de-i batea.
Deschise ochii sai albastri,
Mai frumosi chiar decat astrii.
Mi-a spus c-o ultima suflare,
"Te iubesc, sora mai mare!"
Apoi ochii i s-au inchis,
In bratele mele s-a stins.
Seara de seara,
Ma uit pe geam afara,
In linistea noptii,
In care dorm mortii.
Scuze de greselile gramaticale. Poezia este facuta de mine, si as vrea sa aflu parerile voastre si sa vad ce critici imi adresati.
Vrei sa ma schimbi? Schimba-te tu primul! Tu esti doar personajul eu fac tot filmul.