Colecţie de poveşti de groază

I-am sunat șefului meu.
Nu e corect.
Corect e L-am sunat pe șeful meu.

Mno se vede greșeala =)))

    -Copii, e timpul să vă culcaţi !, s-a adresat mama celor 2 copii: Andrei şi Ion. Dacă nu vă veţi culca, domnul cel rău din pod vă va lua de la mine.
  Copiii, auzind de domnul cel rău din pod, s-au speriat puţin. Au început să strângă jucăriile şi le-au aşezat la loc. Peste 5 minute, au plecat în camera lor şi s-au băgat în paturi.
    -Crezi că mama vorbea serios despre omul din pod?
  -Nu ştiu, poate că e adevărat!, a spus îngândurat Andrei.
    A 2 zi, mama celor 2 băieţi decise să plece în oraş. Avea de gând să lase copii singuri acasă pentru puţin timp. La amiază, vecina urma să vină ca să hrănească copiii. Băieţaşii au rămas singuri acasă. Orice cameră le era disponibilă, dar nu şi podul.  Mama lor, Maria, era văduvă. Soţul ei murise în pod în timp ce strângea câteva cutii. Din întâmplare, el se lovise cu capul de colţul unei mese. Maria nu auzise sunetul, aşa cum era gălăgie în casă. Doar spre seară ea şi-a găsit soţul mort, care a decedat de la pierderea de sânge. De atunci, din pod se auzeau zgomote ciudate. Se aud vuieturi, zgomotul unor obiecte care cad, dar femeia credea că e din cauza vântului. Rămase cu 2 copii mici, dar anume ei i-au dat o speranţă că are pentru ce să trăiască.
    Copii au rămas, deci, singuri acasă. Ion, care era mai mare cu 2 ani decât fratele său, deseori era inventatorul unor jocuri. Andrei, ce avea doar 4 ani, făcea aşa cum spunea fratele său. După ce s-au jucat cu soldaţii, Ion a propus ca să se joace de-a va-ţi-ascunselea. Andrei trebuia să numere. El nu era prea bun la acest joc, dar acceptase. Ion decise să se ascundă în pod.
  -Hmm, aici nu mă va găsi !
    După ce termină de numărat, Andrei începu să-şi caute fratele. Nu era în sufragerie, nici în baie. Nu se ascunse nici sub pat. Urcă la etaj. Când dori să deschidă uşa unei camere, auzi un scârţâit. Era uşa podului care era între-deschisă.  Copilul îşi dădu seama că fratele său e acolo, aşa că fugi în pod.
    Făcu câţiva paşi înainte. În pod era o linişte completă, dar era o tăcere sinistră, una neplăcută. Uşa se închise în urma băiatului, care se agitase puţin. Andrei fugi spre fereastră, singura sursă de lumină al acelei încăperi. Se simţea o nelinişte care juca pe nervii băiatului. Se auzi un scârţâit, iar copilul de 4 ani tresări. În inima lui răsări frica.
  -Ion, eşti aici? A întrebat neliniştit băiatul.
    Nimic. Era iarăşi linişte. Băiatul era cam speriat, iar atmosfera de încordare îl făcea tot mai nervos. Începu să-şi frece mâinile, uitându-se împrejur. I se păru că observase o umbră în spatele său, aşa că se îndreptase cu faţa spre geam.
  -Ion, nu e amuzant ! Mă predau, ieşi din ascunzătoare ! A strigat copilul speriat care era pe cale să plângă. Auzi paşi în urma lui, însă curajul de a se întoarce îi lipsea. Asculta paşii ce se apropiau de el. Deodată, un zgomot puternic fu provocat de ceea ce îl făcu pe Andrei să plângă şi să strige de frică. Lângă el, pe podea căzu capul fratelui său, înlăturat de corp. Sângele încă curgea din el, pătând podeaua. Micuţul simţi o prezenţă în spatele lui, aşa că decise totuşi să se întoarcă, dar regretă acest fapt. În spatele lui se afla o creatură înaltă, slabă, cu membrele lungi. Ochii săi erau albi, şi aveau doar un mic punctuleţ negru în centru. În aceşti ochi, se putea citi frica, sadicismul şi nebunia. Dintr-o mişcare a braţelor, creatura decapită copilul, capul căruia căzu lângă cel al fratelui su.
    Între timp, sosi vecina. Se miră de faptul că în casă era linişte, dar crezu că fraţii dormeau. Intrase în casă şi îi strigă: “Ion, Andrei, sunt eu, doamna Elena ! Am venit să vă pregătesc mâncarea!” Nimeni nu îi răspunse. Vecina acestei familii se îngrijoră puţin şi înaintă în casă. Copii nu erau la primul etaj, aşa că urcă la al 2. Când ajunse în vârful scărilor, văzu la colţul coridorului o creatură înaltă şi slabă, cu ochi albi, în care se putea citi frica, sadicismul şi nebunia.


Poveste inventată de youtuberul Nosferatu, text tradus de Alex.

Wow, nu stiam nici o poveste. Foarte tari povestiile, mai ales ideea sa combini multe povesti de "calitate", e o idee pur si simplu super.

Asa am vazut in carti. Se face ca sa nu incepi o alta propozitie, in loc de punct.

Te înșeli, Alex. Dacă ai citit cărți în care găsești așa ceva, nu e musai să fie și corect.

În limba română nu există așa ceva. Ori ai semnul exclamării, ori virgulă. Toți autorii fac greșeli. Dacă sunt cărți scrise de români, e o greșeală.
Dacă sunt cărți traduse în română din alte limbi, probabil e posibil să existe varianta asta în limba respectivă.

Dar în română nu, deci, nu e indicat să folosești virgula după semnul exclamării.

Cât despre povești, îmi plac. Ultima, cu podul, m-a impresionat cel mai mult.
Noroc că eu n-am pod.

Erau carti traduse... Credeam ca e corect totul daca asa scriu autorii.

Atunci probabil că o fi permis în alte limbi, cine știe.

P.S. : Tu nu ești la școală? =))