Face the fear

Subiect: Re: Face the fear Vin Ian 02, 2015 12:53 am

Ciocolatica mea,e talentataa! =))) ( cum a sunat "ciocolatica") =))) Ma rog...Imi place foarte mult povestea ta.Imi place felul in care descrii actiunea,totul!No comment,next plz :> Lãl =)))

Subiect: Re: Face the fear Vin Ian 02, 2015 10:13 am

Hei Adda.
Știi că mă impresionezi :

Cioco a scris:: -Ce drăguţ. În faţa mea erau Alle, Emm şi Manuel, trântiţi unul peste celălalt.

Next , Ssiosso. :3

Subiect: Re: Face the fear Vin Ian 02, 2015 12:54 pm

Acum că ai scris mai multe capitole, cred că pot să mă apuc de spus ce îmi place și ce îmi displace aici.
După cum am mai vorbit, ador scrisul centrat, însă culoarea cu care scrii mă face să îmi tensionez ochii și mă dor. Personal, aș fi ales o nuanță mai deschisă. Mă bucur că ai grijă la greșeli și că încerci cât mai mult să le eviți, deși am găsit câteva repetiții care puteau fi ușor evitate. Sincer să fiu, cred că cel mai mare neajuns, din punctul meu de vedere, este că nu e clar unde se află personajul principal, cine e, de ce fuge și ce se întâmplă cu protagonista. Abia în capitolul 4 am văzut o explicație cât de cât lămuritoare, dar în rest povestea mă făcea confuz și îmi venea greu să înțeleg de unde apar acei monțtri și cine sunt celelalte persoane. Înțeleg că ai vrut să creezi o atmosferă misterioasă și poate ceilalți nu au nimic cu asta, însă eu personal sunt foarte confuz și uneori urmăresc cu greu acțiunea.
Pe de altă parte, vreau să te laud pentru un limbaj matur, nu de clasa a 4-a, așa cum am observat la alte povești și ador că folosești unele expresii filozofice care reușesc să devină memorabile și chiar haioase. Mă bucur că nu grăbești acțiunea și încerci să descrii evenimentele ce se petrec, deși cred că ai putea să le execuți mai bine de atât, mai ales când vine vorba de descrierea fizică a personajelor.
Cred că momentul meu preferat din ce ai scris până acum este chiar începutul primului capitol și scenele din motel, unde chiar ai reușit să transmiți emoțiile protagonistei și să arăți cât de speriată și de curajoasă este. Probabil că punctul tău forte e în descrierea psihologică a persoanelor din poveste și secțiunile de filozofie pe care văd că le adori iar eu nu le înțeleg.
În general, este o poveste chiar bună și cred că ar trebui să o citească mai mulți membri, pentru că se vede că te pricepi la ceea ce faci. Sper că pe viitor situația din poveste va deveni mai clară. Aștept continuarea

Subiect: Re: Face the fear Vin Ian 16, 2015 10:05 am

Capitolul V- Alături de ea

Am ascultat, apoi am părăsit camera. M-am oprit un moment şi am întors capul spre ei. Cadu nu i-a lăsat să mă urmeze. A închis uşa încaperii secrete. Urma să înceapă o discuţie la care eu nu eram martoră, căci era vorba de mine. Am păşit apăsat de câteva ori, ar apoi din ce în ce mai încet. Părea că alergam, dar stăteam pe loc. Presupun că deja credeau că mă îndepărtasem. Am pus urechea pe uşă şi aşteptam să vorbească careva.
-Ştii că nu este sigur să o laşi singură afară! Se răsti Alle la Cadu.
-Doar n-ai vrea să o urmăresc peste tot, sau să pun pe cineva să o facă? Răspunse Cadu revoltat. N-ai vrea să intru şi în baie după ea?.
Manuel râse înfundat. Simţeam că se abţine să facă un comentariu nelalocul lui.
-Dude, da’ totuşi. Chiar aşa, fără talisman? Ar trebui să îşi dea seama când se apropie de un evadat. Zise Emm îngrijorată. S-a lăsat o linişte de mormânt.
-E miezul zile. Nu cred că se riscă ei, ieşind în soare. Spuse Manuel, rupând tăcerea.
-Aici ai dreptate, dar totuşi.. în caz de orice. Eu tot cred că cineva ar fi trebuit să se ducă după ea. Răspunse Emm.
Linişte. Din nou. Se aude un foşnet de hârtie. O voce feminină îngână un ’îhâm’. Ceva cade... un scaun. Cineva s-a ridicat brusc de pe unul dntre cele 4 scaune. Iar linişte. Pe sub uşă iese fum, dar nu e cauzat de foc. ’E Manuel!’ Îmi spun eu şi păşesc înapoi, împiedicându-mă şi apăsând pe o clanţă aflată pe perete. ’Ce nai.. ?’ Fumul se întorcea în încăperea din care ieşise .. uşa nu mai era vizibilă. Era doar un spaţiu uniform, totul părând un zid solid. Se aude din nou foşnetul hârtiei, acompaniat de gâfâielile lui Manuel.
-Era cineva afară? Întrebă Emm.
-Nu. Aş fi fost eu dacă reuşeam să ies. Spuse Manuel, abia respirând.
-Hey! Uşa e blocată! Sesiză Alle, care lovea în ceea ce fusese o uşă.
-Probabil că idiotul ăsta a atins ceva din mecanismul uşii când s-a strecurat pe sub ea. Interveni Cadu pe un ton acuzator, referindu-se la Manuel.
-Da’ oricum nu e o problemă. E o manetă sub birou. Spuse Alle, înghiţiind în sec.
-De unde ştii...ah da. Citirea gândurilor. Şopti Cadu, foşnind din nou hârtia.
Nu am mai stat. Am fugit tiptil pe culoarul îngust şi m-am oprit brusc în momentul în care am ieşit din clădire. Lumina era orbitoare, dar încet-încet am început să disting corpurile din jurul meu. Nu departe era un parc. Mă întreptam înspre el, tiptil, ca şi când nu aş vrea să trezesc pe cineva. Acolo se jucau nişte copii. Nu mi-a luat mult să realizez că şi ei sunt victime ale fricii. Îmi dădeau lacrimile. Pe o bancă era o femeie, cu o glugă pe cap.
-Care este copilul dumneavoastră? Întreb eu ca o tâmpită, uitând că ăsta nu este tocmai un parc în care să vii cu copilul, în mod voluntar. Nici nu mă mai aşteptam la un răspuns.
-Nu m-am hotărât încă... Răspunse ea. Deja îmi era frica... Ce naiba?!
-Ahîmm..ce? Şoptesc eu, sperând că nu m-a auzit.
-Ah, gata! Ştiu, te iau pe tine! Se ridică de pe bancă şi mă apucă de braţ, trâgăndu-mă după ea.
Mă împotriveam, dar era mai puternică decât părea. Nici nu priveam spre ea, nu puteam! Ochiii aceia sângerii erau prea înfricoşători. Brusc totul e în ceaţă.. Am simţit că ceva îmi picură pe faţă, asta înainte să-i văd din nou chipul trist, şi lacrimile sângerii.

Subiect: Re : Face the fear Vin Ian 16, 2015 6:48 pm

Foarte interesantă poveste Wink

şi un next , ca de obicei , fabulos . Aştept cu nerăbdare next

Subiect: Re: Face the fear Vin Ian 16, 2015 7:41 pm

Sa imi fie rusine !!! De ce ?? Pai , CA NU AM COMENTAT MAI REPEDE LA povestea asta SUPER !
Ai ajut o singura greseala , in rest totul este superb . Nici nu sti cat de mult imi place povestea ! E extraordinara .
Next Cico !

Subiect: --- Dum Ian 18, 2015 3:20 pm

Eşti un geniuss!De fapt,greşesc,un Geniuss cu G mare!Ador povestea ta!Dar,de ce?!!De ce trebuie să ai o greşeală?!!Of. "ar" în loc de "iar" .Dar repet,povestea e foarte bună.Aştept next.Ştii că n-o să scapi de Nana până nu bagi next-ul,nu?=]]]

Subiect: Re: Face the fear Dum Ian 18, 2015 5:01 pm

Astept next! Smile

Subiect: Re: Face the fear Dum Ian 18, 2015 7:34 pm

Capitolul VI- Nu sunt copila fricii

Eram în colţul unei încăperi înguste, legată de mâini. Ea era deasupra mea şi îmi mirosea părul cu atâta disperare. Nu ştiam ce tot face. Cine ştie ce ritual satanic mai era şi ăla. Am întors privirea, şi am început să plâng. Îmi era atât de frică...atăt de frică. Talismanul, îmi trebuia un talisman ca să ştiu să nu mă apropii de femeia asta nenorocită! Morţii ei de viaţă! Cadu o să plătească pentru asta, mă rog...doar dacă supravieţuiesc. Mi-a luat faţa în palmele ei, şi a început să mă admire. Respiram simultan. Clipeam simultan. Am vrut să deschid gura, să o implor să mă elibereze...m-a lins pe faţă. Am gemut dezgustată.
-Mai spală-te pe dinţi, cucoană! Mă răstesc eu la ea, acumulând ultimele urme de curaj pe care le mai aveam. S-a speriat . A tresărit şi a început să mă mângâie.
-Gata copila mea, nu mai plânge. Mami te iubeşte! Îmi şopti ea la ureche, mai apoi sărutându-mă pe frunte.
Nu m-am mai putut abţine, era prea ciudat. S-a speriat şi s-a dat înapoi urlând ’Eşti pedepsită!’ în continuu. Am început să plâng din ce în ce mai tare...şi mai tare. Se apropia de mine, iaru eu încercam să îmi înăbuş lacrimile.
-Gata fata, mea! Totul este bine...mama e cu tine! Spuse ea, mângâidu-mă.
-Tu nu eşti mama mea! Urlu eu la ea, înghiţind câteva lacrimi...erau sărate. S-a speriat. A fugit în cealaltă parte a camerei, cea întunecată, şi a început să înjure. Ţipa ocazional şi urla încontinuu ‚Copilă nerecunoscătoare!’ şi ‚Nimeni nu mă respectă!’.
Deasupra mea era o lumănare. Aşa zisa „Mamă” se piti într-un colţ, era cu spatele la mine. Mă chinuiam să mă ridic, ca să ard frânghia care îmi ţinea mâinile imobilizate. Într-un final am reuşit, m-am ars puţin. Acum încercam să localizez uşa. Ea era acolo, cu limba în gaura cheii. Mai scarboasă de atât nu cred că putea fi. Mergeam tiptil spre ea, se dădea înapoi. Când eram cu mâna pe clanţă a sărit pe mine, m-a pus la pământ...era peste mine. Se uita în ochiii mei. Puteam vedea prin ochiii ei , fix în suflet.
-Mlengi Wa Mantha? Şoptesc eu. Mă auzise, şi s-a dat de pe mine. Mă întreba de unde ştiu numele ei, era în limba nyanja.
-Ieşi afară! Tu nu eşti fiica mea! Cei care îmi ştiu numele nu sunt copiii mei! Urlă ea. Uşa se deschise singură. Nu am stat pe gânduri. Am fugit. Se pare că eram în subsolul unei biblioteci. Undeva in spatele unei mese era un băiat. A tresărit când m-a văzut.
-Hey! Îl salut eu.
-Bună. Se bâlbâie el. Ce cauţi aici la ora asta, lumea nu prea trece pe aici. Se bâlbâi el, din nou.
-Poveste lungă. Ştii cum pot ajunge la ...ăhm, Carlos Eduardo de Fiori Mendes?
-Tu îl cunoşti pe conducător? Mă întrebă el.
-Mda...e fratele meu. După asta, a urmat un lung moment în care ne-am holbat unul la altul. Se uita ciudat la mine, şi se apropia tiptil. Eu sunt Alexandra Adyna de Fiori Mendes....acum mă poţi ajuta , te rog??
Nici nu a clipit. A venit, mi-a strâns mâna, mi-a spus cum se numeşte. A făcut o plecăciune şi a spus că mă va excorta oriunde. E prea ciudat. L-am apucat de părul lui roşcat şi l-am ridicat, bineînţeles asta cu ajutorul voinţei lui.
-Bă Andreas, mă doare undeva de politeţe! Doar du-mă la nenorocitu de frate-miu. Spun eu amuzată. Se luminase la faţă.
-Oh, dudă. Şi eu care credeam că sunteţi formali. Deci, am acordul prinţesei că pot pleca de aici? Of corso că peste tăt o să te urmez.
-Oke. Ai acordul, dar spune-mi pe nume, Adda...okey? Spun eu. El a dat aprobator din cap.
Am mers, nu foarte mult, pe jos. Când am ajuns în faţa clădirii , Cadu era deja la uşă. A sărit pe mine îmbrăţişându-mă şi copleşindu-mă cu întrebări. A tăcut când l-a observat pe Andreas.
-El ce caută aici?! Urlă la mine, abia rezistând dorinţei de a mă lovi.
-Şi mie îmi pare bine să te revâd! Spuse Andreas, sarcastic. Cadu ieşit la el, iar eu l-am împins înapoi.
-Frate, tu eşti duşman cu toţi pe aici? Întreb eu.
-Te uimeşte asta? Îmi răspunde Andreas, în locul lui Cadu.
Se uita urât la mine. Foarte urât.
-Băi, lasă pentru un moment hârjoneală şi ascultă-mă. Când tu nu ai dat doi bani pe faptul că fugisem, o nebuna pe nume Mlengi Wa Mantha m-a prins în parc, şi m-a dus în subsolul unei biblioteci. Îmi spune că sunt fata ei şi alte vrăjeli de genul. Într-un final m-a lăsat să plec. Andreas m-a ajutat. Acum dacă nu te superi, mă duc să fac un duş. Femeia aia m-a lins pe faţă! Urlu eu la el.
-Pe faţa ta? Yack! Spuse Andreas râzând.
Cadu tăcea. Foarte ciudat. Parcă se aşteptase la asta. L-am dat la o parte şi am intrat. Nu a vrut să îl lase şi pe roşcat să vină după mine.
-Ce tot faci? Andreas are acordul meu.
-P-asta nu o ştia... Spuse Andreas ironic.
A început să plouă. Aş ceva era rar în Eternitate. Am intrat cu toţii. Atmosfera era tensionată. Nu ştim ce se va întâmpla, sau dacă cineva se va descărca. Multe lucruri trebuie explicate, mai bine aş muri.

Sper să vă placă. Aştept păreri!

Subiect: --- Dum Ian 18, 2015 8:53 pm

E bună,FOARTE BUNĂ!Dar fir-ar ea de viaţă!Nu mă aşteptam,mai ales de la tine,dar orice om mai greşeşte.Acel "Aş" în loc de "Aşa" !D' fuck!Oricum,tu continuă,şi cred că ai observat,îţi urmăresc şi cea mai mică greşeală!=]]]Aşa face Nana pentru cei dragi!:o3

» ~Pain and Fear~
» Layers of Fear 2
» Layers of Fear + Inheritance DLC
» Eminem feat. Sia - Guts Over Fear
» Ce ai face?

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

Face the fear