[size=18]Capitolul I -Partea I[/size]
-Probabil va intrebati cine sunt si cum am ajuns aici. Am sa va explic totul, dar maine dimineta. Acum trebuie sa dorm putin…Le-am spus arcasilor dupa care am intrat intr-un cort anume si m-am pus pe somn.
Am patruns in cele mai frumoase vise, de unde nu imi mai doream sa plec. Dar n-aveam incotro. De dimineata eram gata sa incep antrenamentul cu sabia, asa cum obisnuiam in fiecare zi. Apoi mi-am reamintit unde ma aflam. Eram in Tribul Arcasilor, in Padurea de conifere la mii de km departare de casa mea. Cum am ajuns eu aici? Este o poveste lunga, dar voi incerca sa fac un rezumat. Ma numesc Courtney si am 17 ani. Am un par lung si blond natural care imi atrana pana la mijloc. Am niste ochi albastri cristalini ca valurie inspumate ale marii agitate. Buzele mele sunt trandafirii, un fel de rozaliu mai pal, asemenea celei mai fine petale de trandafir proaspat inflorit. Provin din Grupul Spadasinilor, deci n-am ce cauta aici, la Arcasi, dar vreau sa ma alatur lor acum. Candva ii uram, acum vreau sa le cer scuze pentru tot ce au indurat din cauza nostra. Oricum, cine imi va simti lipsa?! Nimeni! Am fost alungata pentru ca am refuzat sa lupt in continuare dupa pierderea tragica a tatalui meu. Iar toti sunt in razboi de secole fara niciun motiv la mijloc macar. Cand zic toti, ma refer la cele 4 grupurii impartite in patru colturi ale lumii:
1. Luptatorii: Fara vreo sabie, pumnal sau alta arma mortala, Luptatorii stiu sa castige cat si sa piarda o lupta cu deminitate chiar si de unii singuri. Sunt cei mai buni intr-o lupta. Au tehnici unice cu care isi pot dobori adversarul doar dintr-o miscare.
2. Arcasii: Acestia puteau nimeri cu sageata si de la 1 km distanta. Erau curajosi, si nu acceptau infrangerea intr-o lupta. Erau vicleni si se puteau furisa oriunde, datorita faptului ca sunt rapizi si destul de "silentiosi".
3. Gardienii: Ei apara cele mai pretioase arme si bijuterii. Erau cei mai loiali; acestia pazeau si isi faceau meseria pana la moarte chiar.
4. Spadasinii: De aici veneam eu. Sabia le era prietena in lupta. Fiecare spadasin isi facea propria sabie cu care lupta pana la moarte. La 12 ani, tatal meu mi-a oferit prima sabie din metal pe care abia puteam sa o tin, dar sa lupt cu ea...
Apoi la scurt timp, tatal meu a murit intr-o lupta, strapuns in inima de un gardian. Acestia se aparau cu pumnale. De atunci eu si mama nu mai luptam cu sabia, indiferent din ce grup facem parte. Asa, au decis Spadasinii ca noi nu avem ce cauta printre ei. Pe mama au inchis-o, iar pe mine m-au alungat si m-au amenintat ca imi vor ucide mama daca mai pasesc vreodata pe teritoriul Spadasinilor. Si cu Arcasii sunt in razboi, dar vreau sa ma alatur lor acum. Am iesit din cort si m-am indreptat catre liderul lor, Alexander. L-am batut de cateva ori pe umar, pentru a-i atrage atentia iar acesta s-a intors uitandu-se incruntat la mine.
-Nu vreau razboi. Spadasinii m-au alungat, si vreau sa ma alatur voua. Incercam eu sa ii explic.
La auzul acestora, Alexander pufni in ras.
-Nu vei face parte niciodata din grupul nostru! Ti-am oferit un culcus timp de o noapte. Iti ajunge. Acum sterge-o de aici! Tipa la mine cu un ecou asurzitor ce rasuna prin toata padurea.
Eram gata sa plec, dar un baiat inaltut, brunet cu ochi ciocolatii protesta.
-Tata, las-o sa ramana este de partea noastra acum!
Era fiul lui Alexander, Oliver care avea 18 ani, din ce imi povestea mama. Imi zimbi siret, imi puse mana pe spate si in urmatoarea clipa eram din nou in fata lui Alexander, asteptand un alt raspuns. Intr-un final, acesta dadu afirmativ din cap si accepta.
-Prea bine.