O mie de ani în întuneric

Subiect: O mie de ani în întuneric Dum Oct 19, 2014 1:00 am

O mie de ani în întuneric

Deci nu-mi vine să cred . Pur şi simplu nu-mi vine să cred că stai în acest moment în faţa ecranului şi îmi citeşti povestea de viaţă . Mulţumesc . Dar înainte de a te obosi cu rândurile de mai jos , spune-mi , partenere , ce ai face dacă toată viaţa ta ar lua o întorsătura grozavă . Dacă tot ce credeai a fi alb este de fapt negru , dacă ce era demonic este de fapt ce ai tu mai drag , dacă tot ce ţi-ai fi dorit tu din suflet să obţii şi să fie defapt un monstru cu ochii galbeni ? Spune-mi , partenere , ce ai face ? Eu una am intrat în noapte . Noaptea şi întunericul sunt totul pentru mine acum . Noaptea îţi poate distruge inima , ţi-o rupe în mii de de bucăţi şi pleacă , lăsându-te în urmă ca pe un obiect stricat . Întunericul este diferit . Dacă vede că îl poţi controla şi nu plângi dintr-o cauză banală, va deveni una cu tine , făcându-te să uiţi de ceea ce era uman. Dar noaptea are ceva mult mai special .. luna . Luna mea întunecată ..

Capitolul I ~ Ucenică la munca de jos

Şi îi văd . Îi văd pe toţi de la fereastră cum se îndreaptă spre academie . Fete şi băieţi , mult mai mari decât mine , cu săbiile argintii atârnându-le în mână , zâmbitori şi plin de viaţă . Şi eu o să fiu la fel ca ei într-o zi ! Voi absolvi academia şi voi deveni o Războinică a Societăţii . Iar atunci , voi intra în slujba regelui , devenind una dintre căpitanii celor zece echipe . Asta este dorinţa mea , acesta mi-e destinul !
Însă până atunci , trebuie să termin de şters praful de pe geam .. Îmi văd reflecţia în sticlă . Părul scurt şi şaten-închis , tipic unei fete de şapte ani . Fereastra .. o mai las deschisă zece minute . Poate că stăpâna se va supăra pe mine că nu va fi destul de răcoare în propiul dormitor . Prenumele meu este Nyo şi am şapte ani . Ce caută o copilă ca mine în rol de servitoare ? Nu toată lumea are noroc în viaţă. Nici nu ştiu dacă am părinţi . Croitoreasa familiei , Dubois , m-a luat de pe străzi când aveam câteva luni şi m-a adus aici , îngrijindu-mă câţiva ani de zile până când fierarul familiei a văzut că am mână de lucru . A plătit-o pe Mary cu o sumă bogată şi eu am devenit , eh , fiica fierarului şi menajera indirectă a lui Melany Dubois , mezina familiei . Am obligaţia ca în fiecare zi să-i fac curat prin cameră şi să-i pregătesc două feluri de deserturi. Unele dulci cu aromă de fructe şi altele mai amare . Ea , ea .. O pot vedea de la geam stând printre cei din anul doi de la academie . Norocoasa . Înaltă , blondă , de viţă nobilă . Toată lumea o iubeşte şi are doar 18 ani . Va ajunge o conducătoare puternică , spune lumea . Dar inima ei nu este făcută pentru aşa ceva .. Este arogantă şi orgolioasă . Şi acum stă într-un grup uitându-se în gol .. Dacă aş începe anul viitor cursurile , toată lumea m-ar considera la capătul societăţii. A da .. Nu toată lumea poate intra în academie pentru a deveni Războinici . Doar cei care au putere . Eu .. eu nu am putere . Familiile înstărite au aşa numita putere . Sau ţâncii de pe maidan care pot crea o sferă de lumină . Însă eu , nimic .
Şi eu aşa mi-am terminat programul pe ziua de azi . Ador camera lui Melany . Este cât trei camere de-ale mele . Un pat imens făcut din fire de aur , mobilă strălucitoare din marmură şi pe lângă celelalte decoraţiuni , are un loc special unde îşi poate depozita sabia . Sabia este cel mai important obiect a unui Războinic . Este cel mai bun prieten .
Eu nu am prieteni . Sunt îmbrăcată ca o ţărancă , o rochie parţial şifonată de culoare maro . Nimeni nu s-ar uita la mine în acest cartier al bogaţilor , al ducilor .. La revedere familia Dubois , bine ai revenit pivniţa murdară a fierarului Johnson . Bătrânul Johnson este un om de treabă . Îl ajut la tot ce pot pentu a-i uşura viaţa . Înţelege că am doar şapte şi nu mă obligă să lucrez în fiecare zi .. Casa lui este la două străzi depărtare de Dubois . Şi aşa arată camera mea . Doi pe doi metri şi o saltea în mijloc . Nici măcar o carte . Asta explică analfabetismul meu ... Casă dulce casă cu miros de mucegai . Nu pot comanda pe nimeni pentru asta . Of , bătrânul din nou a uitat să-mi lase de mâncare. Nu este o problemă , pot găti şi eu ceva . Dar sunt mult , mult prea obosită . Salteaua este ruptă , dar mi-e pat . Aceeaşi rochie îmi serveşte ca pijama . Este miezul zilei , dar în cămăruţa mea nu intră un strop de lumină . Lumânarea este singura sursă . Închid ochii .

Se aud strigăte . Strigăte venite de afară . Ies din cameră rapid . Miros de fum .
-Domnule Johnson ! Unde sunteţi ?!
L-am putut auzi .. Era la câţiva metri depărtare de mine .. întins pe podea . Mă uit la el , la ultimele minute de viaţă . Pot vedea criminalul cu acei ochi roşii şi sabia în mână. Cu ultimele sale cuvinte , îmi spune : '' Fugi , fata mea.. '' În acel moment am încremenit . Bărbatul râdea . Nu îi puteam vedea faţa . Este întuneric în casă . Este noapte afară . Lacrimile fierbinţi îmi trădează sentimentele şi mă paralizează . Bărbatul râde cu sabia deasupra mea . Încă mă holbez la cadavrul bătrânului . Ce naiba se întâmplă ? Un atac în Societate ? Societatea nu poate fi .. invadată . Este mult prea păzită . Mai ales partea aceasta a statului .. Simt o mână rece cum mă cuprinde .
-Vino aici , micuţo !
Lama .. puteam simţi fumul ieşind din ea . Este cu siguranţă o sabie de Războnic . Dar nu mâna acelui om m-a atins . O fracţiune de secundă am avut timp să văd faţa salvatoarei mele . Şi nici nu am putut profita . M-am ferit la timp de atacul mortal al criminalului . Lama s-a înţepenit în podea .
-Fugi !
A fost moment în care i-am auzit pentru prima dată vocea . Am realizat că locuinţa noastră era în flăcări . Vedeam doar silueta fetei . Un fular îi acoperea gura şi era îmbrăcată destul de gros . Ochii îi erau acoperiţi de breton . Culoarea pielii , nu o pot vedea . Prea mult fum .. M-a prins pentru a doua oară de mână şi m-a tras din cameră în iadul de afară . Casele , magazinele , oamenii .. erau în flăcări care se ridicau până la cer . Aud ţipetele , le aud rugăminţile de a fi lăsaţi în viaţă , aud sunetul săbiilor încrucişate . Sânge pe ziduri ..
Fugi !
Mă trage după ea . Mâna îi este rece . Privirea-mi este pierdută la Melany care-şi înjunghie propia mamă cu sabia . Societatea este invadată . Lacrimile care-mi curgeau pe obraz aveau să fie printre ultimele . Sunt doar o fată de şapte ani .. Strânsoarea devine mai puternică , înţelegând semnul de ''grăbeşte-te ''. Fără să mai pot spune ceva , mă cred în străină şi o urmez , ţinând-o puternic de mână . Nu aveam de unde şti că astfel mi se va schimba viaţa .
O mie de ani în întuneric 2dklohj

★ Topic corectat de Dandelion

Vizitator

Epic o.o Da, iubire, da, povestea ta o.o E epica o.o Tu esti geniala o.o Next, vtm, next o.o

Subiect: Re: O mie de ani în întuneric Dum Oct 19, 2014 7:44 am

Am ramas masca! Foarte tare! :SN: care mai repede!

Subiect: Re: O mie de ani în întuneric Dum Oct 19, 2014 9:12 am

Daca Ana a ramas masa, eu am ramas scaun. O poveste foarte frumoasa, interesanta si care trezeste interesul cititorilor fata de ea. Cred ca aceasta poveste are una din cele mai frumoase aranjari in pagina de pe forum. O naratiune superba, bat din palme la punctul asta. Descrierea e suficienta, frumoasa. Ortografia e aproape perfecta:

1. Nimeni nu s-ar uita la mine în acest cartier al bogaţiilor , al ducilor ..
2. Aceaşi rochie îmi serveşte ca pijama ..

Nu sunt greseli mortale, presupun ca e neatentia sau oboseala. Adunand tot ce am spus pana acum la un loc, afirm ca povestea e una reusita si ca astept continuarea.

Subiect: Re: O mie de ani în întuneric Dum Oct 19, 2014 9:17 am

Au fost nişte greşeli, probabil de tastare, şi nişte virgule în lipsă, dar nu-i nimic, ţi le-am corectat.

Ideea poveştii este una foarte interesantă . Aştept continuarea .

Vizitator

Alex. a scris:: 1. Nimeni nu s-ar uita la mine în acest cartier al bogaţiilor , al ducilor ..
2. Aceaşi rochie îmi serveşte ca pijama ..

Era bine cum a scris Andii, Halecs o.o Cartier al bogatilor (oamenilor bogati). Si "aceeasi" era scris bine. În limba română, nu există cuvântul aceaşi.
Forma corectă este aceeaşi, la singular feminin.

Subiect: Re: O mie de ani în întuneric Dum Oct 19, 2014 2:32 pm

Pai eu am copiat exact cum era scris, cu doi de "i" si aceasi, greseli pe care le-am evidentiat, nu am corectat.

Subiect: Re: O mie de ani în întuneric Dum Oct 19, 2014 4:15 pm

Cat de tare, si cum ai fost salvata. :SN: si :SL:

Subiect: Re: O mie de ani în întuneric Dum Oct 19, 2014 6:21 pm

Îmi place foarte mult tema și felul în care descrii personajele,cum se petrecea acțiunea,îți ador poveștile^^ Aștept next.

Subiect: Re: O mie de ani în întuneric Lun Oct 20, 2014 3:46 pm

Capitolul II : O nouă prietenă – identitate necunoscută

A trecut un an .
Se pare că în acea seară a fost un masacru . Câţiva elevi din anul doi şi trei a academiei s-au întors împotriva Societăţii declarând război , printre care şi Melany . Cadavrele şi pagubele districtului nobilimii au fost uriaşe .. Familia Dubois a fost distrusă mai puţin capul familiei , Johan Dubois , căpitanul uneia dintre cele zece echipe , a cincea mai exact .. Avea inima sfâşiată un timp . Însă pierderea soţiei dragi şi trădarea fetei lui scumpe l-au făcut să-şi schimbe părerea despre lume . Doreşte cu orice preţ să ucidă pe acela care a comandat această operaţiune ..
Cât despre mine , un an întreg am cerşit pe străzi . Fără bătrânul Johnson am fost pierdută şi înfometată . El lucra în grădină , iar eu doar culegeam fructele . Nu ştiu de ce nu mai cresc legumele .. Nu ştiu de ce nu mai găsesc lemne pentru foc .. Nu ştiu ce ar trebui să fac în continuare .. Uită-te la mine , nespălate de două săptămâni , slăbită şi desculţă umblând pe străzile nepopulare ale cartierului. Iar fata aceea care m-a salvat de la moarte m-a condus până într-un loc sigur , apropiat de casele celor mai modeşti . În întunericul acela nu i-am putut vedea faţa . Nu i-am putut vedea pielea .. Era acoperită de haine groase . Şi fularul acela îi acoperea întreg gâtul . Din acea noapte nu am mai văzut-o niciodată. Nici măcar o dată ..
Am până acum o mână de bănuţi de argint strânşi de dimineaţă , aproape apusul .. Acasă îi spun în continuare camerei mele mici de la subsolul casei fostului fierar . O întreţin cum pot , însă nu ştiu cum se găteşte la foc şi nu ştiu cum să chem apa caldă la robinet .. Trăiesc de pe mila altora . Şi dacă tot veni vorba , cămăruţa mea este la două ore depărtare de mine . Am parcurs mult drum astăzi dovadă fiind băşicile de pe tălpi .
Oamenii se uită la mine ca la un nebun . Unii nici măcar nu se obosesc . Iar alţii îşi intind mărunţişul din buzunare către mine . Nyo , fata fără nume . Mă uit la reflexia mea din balta de apă murdară . Nu m-am prea schimbat de când eram în slujba lui Dubois . Părul mi-l tai cu cuţitul când văd că luna apare pe cer totală . Când o văd în adevărata ei formă albă şi graţioasă . Iar apa aceasta , oare este bună de băut ?
- O , hey !
Lângă reflexia mea a mai apărut cineva . Îmi întorc capul şi o văd stând aproape de mine . Momentul acesta nu ştiu cum să-l numesc .. bucurie , euforie sau cum a apărut ea aici ? O văd stând în faţă pe fata care m-a salvat , îmbrăcată exact la fel cu aceleaşi haine groase care îi acoperă întreg corpul şi fularul pus în aşa fel încât să nu i se vadă pielea de pe gât . Iar ochii , nu îi pot observa din cauza părului alb . Este palidă .. foarte palidă . Iar vocea sa nu este a unei fete normale . Este .. vibrantă .
- Ai exact 7 arginţi în mână . Se vede că ţie foame .. Uite , spune arătând cu degetul către o casă , acolo este un mic restaurant . Să mergem să mănânci acolo . Şapte bănuţi îi poţi irosi pe aşa ceva .
M-a luat de mână şi am fugit înspre casă . Nu .. am ... putut-o .. întreba .. absolut .. nimic . Inima îmi bate prea tare pentru această revedere . Are dreptate totuşi . Mi-e foame şi nu am mai mâncat de mult ceva comestibil .
- Mami , de ce fuge fata aceea aşa ciudat ?

-Comandă meniul săptămâni . Scrie pe tăbliţă că primeşti ciorbă de văcuţă , pireu de cartofi şi friptură de porc . Pe lângă asta şi o sticlă cu apă . Părerea mea , este destul de bine . Este un mini-restaurant cu terasă cu tot . Preţuri rezonabile , mâncare gustoasă .
-Tu ... tu .. nu vrei să mănânci ? îmi fac curaj să întreb .
- Neh , nu am nevoie .
Ştie să citească ! Acum mi-am dat seama că fata asta ştie să citească !!!
Am comandat şi am mers pe terasă . Se pare că restaurantul este amplasat destul de bine , prinzând în peisaj un lac .
-Hop-aşa ! Cât timp aştepţi , vreau să te învăţ ceva, Nyo . Poftim , răsfoieşte , fă ce vrei un minut . După , trecem la treabă !
Fata a venit , s-a aşezat pe scaunul din faţa mea şi mi-a întins .. o carte . Am privit-o şi am înşfăcat-o de îndată . Nu am atins nici măcar una aşa demult . Însă acele simboluri îmi sunt prea grele pentru ochi. Acestea sunt oare literele ? Are chiar şi poze . Oare .. este un animal ? Este portocaliu , are ceva negru şi lung şi nişte urechi ascuţite .
-Este o felină , un tigru mai bine spus . Vezi , T-I-G-R-U . Aceasta este litera T . I este o simplă linie , şi-a reglat glasul . Ştiu că nu şti citi Nyo , aşa că o să te învăţ chiar acum ! În trei ore vom termina şi vei şti tot, tot , TOT !
Mirarea mea este peste limite .
-Cine .. eşti tu ?
- Nu contează momentan . O să-mi spui peste câtva timp . Să începem . Deci A este prima liter..

În acel moment , reţineam orice spunea ea . Această fată care nu mă cunoaşte s-a oferit să mă ajute să învăţ alfabetul. L-am învăţat . Acum ştiu să citesc . Acum ştiu să scriu . Mâine voi şti să calculez . Mi-a promis că va veni ziua următoare să mă ajute să încălzesc apa , să gătesc şi să plantez legumele . Nu m-ai am nevoie de banii altora . O săptămână întreagă a tot venit la mine şi m-a învăţat lucruri esenţiale despre agricultură . În şapte zile am făcut ceva extraordinar : am învăţat lucruri pe care alţii cu care alţii nici la vârsta a doua nu le pot face . În doar o săptămână . Chiar de o întrebam cum o cheamă , ea îmi răspundea :'' Asta să-mi spui tu ! '' ,'' De ce porţi haine groase ? '' '' Fiindcă mi-e cald !'' . Cel mai mult mă îngrijorau oamenii .'' Fata asta e nebună ! Vorbeşte singură .'' spuneau ei . Nu mi-am dat seama că totul începea să prindă contur , albul devenea negru şi ce credeam eu că este mai drag era demonic .

Mulţumesc mult tuturor !PS : Cât despre melodie , ascultaţi-o cu volumul .. nu exagerat de tare . Doar pentru ambianţă :tongue: Sper că m-am putut sincorniza :pale:

» De-a v-ati ascunselea in intuneric
» -Cei din intuneric-
» Fantoma din intuneric
» In intuneric(poezie)
» Frica de întuneric

Cont pierdut

// Dacă nu ai acces la cont

O mie de ani în întuneric