Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
Spectrul Realității
Ne bucurăm că accesați forumul nostru, poveștile, membrii și multe altele vă așteaptă!
Se pare că o fantomă a detectat că nu sunteți înregistrat/logat!
Pentru a vă loga apăsați butonul ”CONECTARE”
Pentru a vă înregistra apăsați butonul ”ÎNREGISTRARE”
Dacă doriți să fiți vizitator apăsați butonul ”NU MAI AFISA”
• • Administratorii forumului vă invită să citiți regulamentul forumului cu un CLICK AICI . Crezi că îndeplinești toate criteriile vreunui grup? Vrei să faci parte din staff? Tot ce trebuie să faci, e să dai CLICK AICI și să faci o cerere și verifică dacă cerea ta îndeplinește cerințele cu un CLICK AICI. Mulțumesc pentru timpul acordat! • •
În cazul în care ești un membru vechi care și-a uitat parola, intră pe serverul de discord sau trimite un mesaj privat de pe un cont nou unui administrator.
Vă rog să ascultaţi următoarea melodie în timp ce citiţi:
Trecut
-Bunicule, ce sunt astea ? -Fulgi de zăpadă, Emma. Cad din înaltul cerului şi se aşază peste ţinuturile noastre, învelindu-le într-o plapumă albă şi rece. Cu toate că aceasta va părea mai fără viaţa, ca şi noi, oamenii, şi natura are nevoie de odihnă. Pentru asta există iarna şi darurile ei de gheaţă.
Sub ramura groasă a unui cireş, Emma stătea în braţele lui Yoshito, privind admirativ fulgii ce se clătinau uşor în zborul lor alene spre pământ. Era uimită. Nu mai văzuse aşa ceva. Era primul ei an în care văzuse zăpada.
-Bunicule, dar de ce... -Emma, de ce îi spui bunic când el nici măcar... -Ai, nu aduce vorba de asta acum... Nu e timpul să afle totul. Tânăra aruncă o privire plină de gelozie asupra copilei, apoi se îndreptă spre templu.
-Emma, hai şi tu în templu. Iarna e frumoasă, dar dacă stai prea mult sub vraja ei, te vei îmbolnăvi. -Dar, bunicule... Privirea blândă a bătrânului, o făcea mereu pe Emma să cedeze. Nu voia să-l piardă şi pe el. Îi zâmbi larg, apoi îşi luă kimono-ul în mâini. Cu paşi mărunţi, porni alergând spre bătrân, împiedicându-se uneori de pietrele mari ce stăteau înşirate, ca un adevărat obstacol.
Seara se lăsă repede peste ţinutul asiatic. În ciuda frigului de afară, familia Kazuya, alături de micuţa Emma, a decis să ia cina afară, la un foc. Copila stătea în braţele calde şi protectoare ale bătrânului Yoshito, urmărind uimită flacăra imensă ce se înălţa la cer. Deodată, Emmei îi veni o idee. Sări voioasă din braţele bătrânului, apoi îi spuse:
-Bunicule, am să-ţi fac un cadou! Vin imediat. -Dar Emma, e periculos să umbli seara prin pădure singură. -Bunicule, te rog... -Eh, n-am ce zice. Ai grijă de tine, încheie bătrânul, schiţând un zâmbet larg pe faţă.
Fata alergă sprintenă prin pădure, uitându-se într-o parte şi-n alta. Într-un final, ea găsi ceva. Mai exact, un trandafir japonez. Băgă mâinile în zăpadă, şi trase trandafirul cu grijă. Era un trandafir japonez roşu. Un roşu mai aprins decât sângele. "E perfect", îşi zise ea. Frumuseţea florii îi fermecă atât de mult privirea fetei, încât aceasta uită de cei care o aşteptau în afara pădurii. Imediat, îşi aduse aminte de ei, aşa că porni în fugă spre ei.
Mai avea încă puţin. Doi copaci o mai despărţeau de restul. Făcu un salt, şi ajunse între cei aceştia. O mână şi-o puse pe trunchiul gros al unuia din copaci, iar cu cealaltă, ţinea floarea. Aceasta a spus fericită: -Bunicule, ţi-am adus cadoul...
Fericirea de pe chip îi dispăru când văzu imaginea dezastrului. Locul unde avea să-şi petreacă seara, ardea. O mare de flăcări se extindea, înălţându-se spre cerul întunecat. În ochii negri ai fetei, se vedeau mii de sclipiri. Probabil de la scânteile focului. O privire confuză, se putea citea pe chipul inocent al ei. Nu-i venea să creadă ce vede. Templul se dărâma puţin câte puţin. Podul se dărâma, devenind scrum. Unii copaci din preajmă ardeau şi ei, la fel şi cireşul cel bătrân, care îşi mai ţinea rădăcinile în pământ. Totul se ducea. Fumuri albe se înălţau. Emma, speriată, dădu drumul trandafirului. Lacrimi stăteau cu greu în ochii fetei. Aceasta privi pentru ultima oară peisajul, apoi fugi în adâncul pădurii, lăsând totul în urmă.
Prezent
Apa curgea repede. Ramurile copacilor se mişcau în bătaia agresivă a vântului. Cerul plumburiu anunţa că o ploaie se apropie. În faţa apei, o femeie înaltă privea peisajul posomorât. Pietre mari şi ruine acopereau tot pământul.
-Cu mulţi ani în urmă, aici a fost un incendiu, în care membri unei familii renumite au murit. Printre ei, mai era şi o fată, ceva mai mică. Nu era a lor, dar totuşi, aveau grijă de ea. Acea fată a fugit, însă, nimeni nu ştie unde s-a dus şi ce s-a mai întâmplat cu ea. Săraca fată..., zise o femeie bătrână, îmbrăcată într-un kimono şi cu o umbrelă tipic japoneză.
-Patrick, fă ce trebuie pentru ca acest loc să arate ca acum 20 de ani. -Da, doamnă.
Bătrâna se miră când auzi acestea. Pe un ton puţin revoltat, aceasta spuse:
-Doamnă, da', cum să faceţi un asemenea lucru ?! Locul acesta e numai din pietre şi alte ruine. Nu puteţi face nimic. În plus, n-ar mai avea rost. S-ar putea construi altceva, ca de exemplu, un parc natural, sau... -Nu-mi comentaţi deciziile! Locul va arăta ca înainte, chiar dacă va fi doar de vizitat sau nu... Patrick, tu fă ce ţi-am cerut. -Înţeles, doamnă, după care, servitorul plecă.
Femeia îşi dădu pălăria de pe cap jos, lăsând vântul să se joace cu părul ei lung şi negru. Se întoarse în spate. O faţă gingaşă apăru pe femeia îmbrăcată într-un stil elegant şi străin. Pe buzele-i cărnoase, o culoare roşiatică stătea întinsă. "Hm... asta nu-i de aici..", şopti uşor bătrâna.
Tânăra se întoarse din nou, privind peisajul. Deodată, îşi puse privirea în pământ. Acolo, văzuse ceva. Se aplecă uşor, luând lucrul în mână. Era un trandafir negru. Îl studie atent, apoi îl ţinu strâns. Ghimpii florii îi înţepau mâinile delicate. Şiroaie de sânge cald se scurgeau pe mâinile femeii. O lacrimă îi mângâie uşor obrazul. Aceasta, murmură încet:
-De ce nu am fost acolo...
Alex. Administrator
5 Ani
5 ani de la crearea contului.
10 ani
10 ani de la crearea contului.
Mesaje : 1321 Data de inscriere : 26/07/2013 Varsta : 24 Localizare : Brasov
Subiect: Re: Black bird. Dum Oct 05, 2014 8:23 pm
Imi place mult povestea! O descriere frumoasa, si naratiunea e incantator de buna. Imi place si ideea povestii, biata fata... E o poveste reusita, sper ca urmatoarea parte sa fie la fel de buna, si la fel fara de greseli.
Do I contradict myself? Very well then I contradict myself, I am large, I contain multitudes