Femeia in negru ....

 :SP: ,,A fost un moment placut… A fost un drog… Poate ca singurul lucru care nu il voi uita niciodata. Ma linisteam privind criptele din cimitirul rece, tremuram, citeam nume si retineam ani, cand vad o doamna imbracat in negru: o rochie lunga neagra, manusi negre, evident pantofi negrii; dar ce mi-a atras atentia a fost palaria voluminoasa ce avea un val care ii acoperea fata. Avea parul prins…mai bine zis un coc frumos aranjat. Prin voalul elegant se vedea gura ei… rujul rosu, o pata de culoare stridenta pe o umbra neagra. Statea in fata unei cripte, o atingea uneori, isi scote manusa de pe mana dreapta si se lasa in jos, mangaind cripta cu mana alba. M-am apropiat de ea… si am vazut-o de aproape. Fara sa o intreb nimic, a afirmat: "Era sotul meu". " Imi pare rau…" i-am raspuns. "De ce? Probabil ca nici nu ii placea aici." "Cum a murit?" "Crima…la miezul noptii, afost crud sapte injunghieri in spate si un ape stern." –am tacut- de unde stia detaliile? Autopsia…dar momentul crimei? Mi se parea josnic sa o intreb… asa ca am continuat conversatia dupa inca cateva momente de tacere."A fost un om bun" "Posibil" "Chiar era un om bun, pacat ca a murit, uneori eram fericita, dar nu intotdeauna"-doar uneori- " Ce se intampla intre voi?" "Certuri, amenintari… se intamplau des" -nu mai vroiam sa ii zic nimic, doar am invitat-o la o plimbare si ea acceptat zambind, dar inainte, a lasat o batista neagra pe sicriu. In timp ce ne plimbam, vorbeam despre vietile noastre. Nu am bagat in seama trecerea timpului si noi ne indepartam tot mai mult de iesirea din cimitir, vedeam cripte din ce in ce mai vechi, era trecut de 11 noaptea, aproape de mijlocul noptii, cand… s-a apropiat de mine si mi-a soptit: " Eu l-am omorat… mi-am omorat sotul"- am inghetat- imi era frica… "Dar…batista, credeam ca iti stergi lacrimile cu ea", "Cu acea batista, am sters urmele de pe cutit si amprentele…

P.S Cred ca v-ati dat seama ca nu e povestea mea .

Povestea orcum e genială.