Ochiul ciudat

Bună. Mă numesc Isabella. Am 16 ani, la fel și sora mea Emily. Pe noi lumea ne consideră ciudate doar fiindcă ne vopsim și ne punem piercing-uri. Da, stilul pe care îl numiți voi EMO. Dar ce mai contează? Să încep să vă povestesc.
       Mai de mult, cam prin 2012 am început clasa a 8-a la fel și sora mea. Eu de la vârsta de 13 ani mă vopsesc, asta nu e așa interesant, mă rog. Era luni. Eram așa speriată fiindcă eu doar când am împlinit 14 ani ne-am mutat în România, suntem din New York. Toți se uitau la noi de parcă ziceau: ” Uite și dracii că se vopsesc.” Emily se tot ținea de mine, dar avea ochii țintă pe un băiat. Era șaten cu șuvițe verzi și la fel avea un piercing.
  - Emily, cât mai ai de gând să te holbezi la el?
  - Mhm... Nu ți se pare ciudat?
  - Ce?
  - Băiatul ăla... Oare nu e și el din New York?
  - Dacă arată așa nu înseamnă că e din New York.
  - Mă duc să vorbesc cu el.
  - Nu pleci nicăieri. ziceam eu mai furioasă.
     Emily s-a pus într-un colț uitându-se la mine urât. Atunci ne-a chemat diriginta în clasă. Au fost prezenți și profesorii.
     Eu eram, și sunt a 10-a în catalog iar Emily a 9-a.
     Când să ne strige pe nume era șocată de numele noastre.. Și-a dat seama că noi suntem fiindcă avem alt stil.
    - Emily Addams?
     - Prezentă... ,zicea Emily ofticând.

- Isabella Addams?
- Prezentă! ziceam eu în gura mare.

   După urmă acel băiat.

    - Dany Berry ?
    - Ahă... zicea el neatent.

Apoi merge Emily și se prinde în vorbă cu el. Repede s-au cunoscut. Dar ceva mi se părea ciudat la el. Avea un ochi verde, unul un roșu închis, dar nu se observă de la distanță.
 Gata pe ziua de azi! Avem și cărțile și mergem acasă.

   - În seara asta mergem la un suc? -Dany
   - Sigur! - Emily
   - Emily, nu meri nicăieri. Vi acasă.
   - Aha... Pa Dany.
   - Pa scumpete.

   - Ești cam încăpățânată!
   - Nu am mai cunoscut nici un băiat EMO, ok?
   - Serios? Kevin,Adam,Sam, ei ce sunt?
   - Bine...
   - Deci în seara asta nu pleci nicăieri.
   - Da bine.
   - Repetă ce am spus.
   - ”În seara asta nu pleci nicăieri.”
   - Te urmăresc.

 Am ajuns acasă.

  - Hi mom! eu
  - Hi dear! mama
  - Hi...

Deocamdată noi acasă nu vorbim româna fiindcă nu este mama obișnuită încă.

                             * După 3 ore *

- Mom, I can go into town tonight? Emily (Mamă, eu pot merge în oraș în seara asta?)
- Sure! - mama (Sigur!)
- Thanks!

Uite că acuma e seară. Urmează întâlnirea Emmei. (Uneori îi spunem Emma.) Mă duc și o urmăresc, Dany nu îmi e în regulă.
 Gata a ajuns. Se uită unul la altul și se salută. Mi se pare ceva ciudat la el, acuma ochiul roșu este mov. Ce naiba?


 
  Fac next la câteva păreri.

Isabella :
Emily :


P.S : Aceste fete sunt reale. ^_^ Vorbesc romana, si sunt din New York. Au si facebook dar nu-l dau.

Cam multisor dialog... Dar in rest cam ok si... astept  :SN: !

Mult dialog dar merge totul este ok in continuare si te rog sa pui  :SN: 

Cam mult dialog dar Pune  :SN: 

Poveste blocata!