Prietenie fortata

Capitolul 10 - Reactii adverse
Ma plictiseam in masina. Mi-era dor de prietenii mei. I-am lasat singuri, inchisi in garaj.. Oare cum se simt?
Insfarsit, masina s-a oprit. Cobor si privesc in jur: doar copaci goi. Atmosfera e una trista, iar vantul imi inteapa pielea. Politistul m-a condus intr-o cladire eleganta, aurie. In micul birou din fata usii statea ganditor un barbat bine facut. Politistul m-a lasat acolo si a plecat, trantind usa.
- Aseaza-te. Spune barbatul, schimbandu-si pozitia.
M-am asezat.
- Esti fericit? ma intreaba.
- Nu, domnule.
- De ce?
- Pentru ca mi-ati luat fetita..
- Vrei ca fetita ta sa te faca fericit?
- Ea ma face fericit chiar si doar cu prezenta!
- Am eu o idee.. Sa te faca fericit asa cum percepi tu fericirea.
Romina intra in birou. Imi sopteste intr-una ca ma iubeste si ca vrea sa fiu fericit. Dupa cateva minute, fetita ia de la barbat un cutit argintiu. Ce vrea sa faca? Vine la mine si-mi spune:
- Tati, vreau sa-ti observ mereu fericirea pe fata!
Atunci se pune peste mine si indreapta cutitul spre ochiul meu. Au... Au.... AAAAU...

Sfarsitul capitolului 10.

~ Hei, am o intrebare.. Mi-a venit acum o idee.. Cum sunt la teatru, ce spuneti de o poveste de groaza audio interpretata de mine? (s-a mai facut asa ceva pe site?)

Suuupperr! :SN: urgent

Am citit-o si este superba. Ti-ai mai castigat un fan! Astept  :SN: :SN: 

waaaw... Romina a mostenit nebunia lui Robert. neeext
p.s. povestea de groaza audio suna bine... nu am vazut pe site asa ceva... ia legatura cu vreun admin si vezi daca poti

Suna misto treaba cu povestea audio:> apropo  :SL:  pentru continuare si baga  :SN: :SN: !

Capitolul 11 - Deznodamant

Osul nu se taia. Haaaidee, intra, intraaa! Miscam cutitul in toate partile. Nu mai avea forma unei inimioare, ci a unei stelute. E bine si asa... Fii fericit, tatiiiiiii! tati?
L-am omorat. Nu m-am putut abtine si i-am facut inimioare peste tot, exceptand organul genital (nu-mi permiteam sa-l privesc). Era un tatic plin de inimioare si stelute, deci un tatic foarte, foarte fericit.
Asa gandeam pe atunci. Asa gandesc si acum, dar acum sunt constienta de ceea ce fac. Sunt constienta ca OMOR oamenii, dar nu ma simt vinovata. De ce m-as simti? Pana la urma e ceva genetic. Da, o fericire aparte, dar pana la urma... E tot o fericire. Sa-l vezi... Sa-l mirosi... Sa-l savurezi... Mniam mniam! Mi-am facut pofta singura!
Ma gandesc, ma gandesc... Cui sa-i mai aduc fericirea? Nu vreti? Va rog, insist...
Sunt disperata. Cine vrea sa fie fericit sa ma contacteze! Stiu ca e un final aiurea, si stiu ca e rusinos sa postez asta pe un site de ''fenomene paranormale''... Dar sunteti tineri si meritati fericire. Il voi chema pe Bogdan pentru o poza de profil.
Dragii mei, nu ezitati! Va astept!

Sfarsitul capitolului 11. Sfarsitul ultimului capitol.

Imi cer iertare ca s-a terminat.. Dar vreau sa lucrez la alta poveste de acum, asa ca sper sa va placa si cealalta la fel de mult! Eu va multumesc pentru urmarire si sunteti super tari!!

Deci la asta nu ma asteptam... Romina era la fel ca tatal ei
Povestea este foarte reusita... Imi place pt ca nu are specificul de sf si fantasy, ci este vorba doar de nebunia unor oameni... Astept urmatoarea poveste

cool:X

Wow :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SL: :SN: :SN: :SD: :SD: :SD: :SD: :SD: :SD: :SD: :SD: :SD: :SD: :SN: :SN: :SR: :SL: :SL: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :SB: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: :S+: 

”Cine nu respectă viaţa, nu o merită.”
:SSB:

Ma ghidez dupa un sistem fix, un sistem pe care nu l-am incalcat decat o singura data, intr-o situatie extrema. Imi mai fac timp cateodata sa scriu cateva randuri pentru a-mi continua aceasta poveste... Si-mi place ca voi o luati ca pe o poveste. Imi convine ca nu credeti ca-i realitate. Si-mi convine ca va place!
Au trecut 5 ani de cand mi-am impodobit tatal cu forme geometrice dragalase. Poza lui in ultimele momente de viata se afla mereu pe biroul meu. E frumoasa, sa stiti! Poate v-o voi arata.
Sunt in ora de TIC si ma plictisesc de moarte. Tocmai am primit pe facebook un mesaj ciudat de la coechipierul meu: ”vino pana la poarta”. Cobor incet, deloc anormal, pentru a nu-i atrage privirea domnului agent.
- Domnisoara, incotro?
- Pana afara, imi da fratele meu un pachet.
Imi zambeste si imi da voie sa plec. Ce om dragut!
La intrare il gasesc pe el, rezemat de peretele scolii, fumand incet dintr-un malboro cu filtru portocaliu. Ochii au o sclipire diferita.
- Ce s-a intamplat? il intreb, privindu-i lantul cu semnul pacii de la gat.
- Diseara suntem invitati la o conferinta de presa pentru TVR2.
- Cool, de la ce ora?
- De la ora... 7...
- Dar la 7 nu aveam programata...?
- Ba da. Va trebui sa anulam. Omul va mai trai o zi. Cum ar fi sa-i spunem?
Din spatele nostru se aude un glas abia dres:
- Am auzit. Multumesc ca m-ati anuntat!
Nevenindu-ne sa credem, acolo se afla tocmai cel pe care trebuia sa-l omoram diseara. Adica maine, acum ca am anulat...
- Cum ati aflat, domnule Rudi?
- E usor sa demasc despre cine vorbiti la telefon.
- Imi ascultati apelurile, domnule? il intreb eu uimita, furioasa, confuza. Chiar faceti asta?
- Nu ar trebui sa faceti nimic aici, domnisoara. In fata scolii la care invatati...
Dar eu sunt deja deasupra lui si nu-mi mai pasa de oamenii care trec pe strada, de muncitorii de langa trotuar sau de Bogdan care-mi striga in ureche sa nu fac nimic. Nu-mi pasa si scot cutitul din buzunarul special, ii scot protectia de culoare neagra, aproape opaca si ii mangai sprancenele cu el.
- Termina! striga Bogdan disperat. Termina, te rog!
Dar mintea mea e invadata de dorinta de domnul Rudi. Vreau, vreau, VREAU!
Asa ca incep. Ii apas adanc cutitul in gat, cat sa iasa pe partea cealalata. Zambesc. cobor cu dificultate spre piept. (Noroc ca mi-am ascutit cutitul acum doua seri). Sangele fierbinte se prelinge pe mana mea dornica si nu mai pot auzi nimic din exterior. Aud doar susurul sangelui si sunt controlata de culoarea lui rosie, rosie de tot.
- DOMNULE RUDIIIII! incep sa strig, innebunita. DOMNULE RUDI!
Nemiscat, ma priveste cu o privire inghetata.
- DOMNULE RUDI, ASCULTATI-MI ACUM APELURILE!
Ii iau telefonul din buzunar si i-l bag in spatiul lasat de cutit in gat.
- AUZITI, DOMNULE RUDI? AUZITI?
Incep sa rad, multumita de mine si-l iau in final de cap, il intorc si-i soptesc la ureche:
- V-am salvat de viata. V-am salvat de chin.

Las cutitul jos si ma odihnesc, admirandu-mi opera plina de linii adanci. Din transa ma trezeste un sunet specific politiei.
- Doamne, Doamne... sopteste Bogdan pentru el.

*Voi continua povestea. Multumesc de sustinere si astept pareri!*