După noaptea din pădurea de sânge am ajuns într-un sat mic de la marginea pădurii. Cum am intrat în sat toată lumea se uita la mine de parca aș fi fost un strigoi, eu nu prea i-am băgat în seama îndreptându-mă spre un han pentru a dormii măcar câteva ore. Intru în han și din nou acele-aș priviri ciudate ațintite spre mine. Ajung la bar și cer o cameră, Doamna de la bar tăcută îmi dă cheia si mă îndruma spre cameră. Intrând în camera simt ceva ciudat, ca o presiune luată de pe umerii mei. Dintr-o dă mi-am dat seama de ce am simțit acest lucru, mi-am dat seama că nu aveam încredere în acei oameni, că mă temeam de ei. în noaptea aceea am încercat sa dor dar neputând m-am îndreptat spre bar și așezându-mă aștept sa vina femeia să vina pentru a-mi lua comanda. După o jumătate de oră de așteptare îmi pierd răbdarea și ies din han plimbându-mă pe strada în căutarea liniștii. Dintr-o dată se aude un murmurat de undeva în stânga mea, mă întorc și văd un strigoi la cinci metri în fata mea, scot revolverul și trag, glonțul străpungându-i fruntea și omorându-l pe loc, liniștit îmi continui drumul prin sat.
- O seară cam agitată! Spun eu dar trecând de colț văd o mulțime de strigoi adunați la un foc și sacrificând un ied scoțându-i intestinele și aruncându-le pe jos îmbibând pământul cu sângele animalului. Unul dintre ei ma vede și încet vine spre mine. Eu fără să ma gândesc scot revolverul și trag dar din păcate ceilalți ma observaseră și se năpustiseră asupra mea. Luând-o la fuga mă uit în spate și văzând cât de mulți sunt o zbughesc și mai tare strigând după ajutor dar nimeni nu îmi sare în ajutor. Intru într-o casa și trântesc ușa sperând ca nu ma vor găsi, dar peste zece secunde ușa fu sparta de niște mâini puternice și aruncată cât colo. Mă uit în revolver.
-Cinci gloanțe... Spun eu descurajat dar ies din ascunzătoare trăgând în ori ce mișca. După acea fug sun la mansardă și ies pe geam urcându-mă pe acoperiș sărind pe acoperiș hanului și intrând în camera mea pe geam sperând ca strigoii nu mă văzuseră aici. Aud niște bătăi în ușa și apoi ușa zboară, în cameră intră trei strigoi dar tremurând se îndepărtează. Apoi am văzuto și mi-am dat seama de ce m-am simțit ușurat când intrasem în cameră, pe peretele din stânga mea se afla o cruce desenată.
-Camera! Strig, Camera e sfințita! Râd fericit ca trăiesc și luându-mi cuțitul din argint sfințit îi trag pe toți în camera ucigându-i dar când am prins de păr o tânăra fata strigoi și am traso în cameră m-am speriat, era fata de la bar, tânăra și tăcuta fată de la bar. De spaimă am căzut pe spate și m-am târât până la pat în timp ce ea urlă de durere încă pe loc sfințit dar îndepărtându-se. Eu mă ridic și re încarc revolverul trăgând prea speriat să mai folosesc cuțitul. După ce toți strigoi zăceau pe pământ observ ca fata strigoi încearcă sa fugă, arunc cuțitul după ea lovind-o în spate, ea cazu in genunchi când lama sfințita îi străpunse carnea. Îmi părea rău să ucid o fata frumoasa ca ea, am stat cu ea până dimineața când își revenii și i-am spus:
-Ieri seară te-am cruțat.... nu știu de ce dar am făcuto... te rog fugi...
-M...M.. Mulțumesc, îmi spuse ea timida și o lua la goana spre pădure. Nu știu de ce am lăsat acea fată strigoi sa plece știu doar ca am adormit câteva ore lângă ea după ce am legato în alta camera de pat. Ridicându-mă de jos și privind-o până ce dispare în pădure mă frec la gât într-o parte simțind mâncărimi dar ne băgând de seama că în gâtul meu se aflau două mici găuri de dinți ascuțiți. O iau într-o parte și continui drumul meu prin lume șchiopătând.
-Era un strigoi nou născut după cum se pare... Spun cu voce tare trecând prin satul gol. Știu că nu sa terminat cu ea.... Mai spun frecându-mi gâtul din nou.
Sam 2 Ian 2021 - 22:21 Scris de 
Subiect: #3 Satul strigoilor (Capitolele lui Mike Dark) 
