Pactul

Ok, povestea nu e prea buna, nu am avut inspiratie aproape deloc, doar ca am gasit o idee mica pe care incerc s-o exploatez in capitolele viitoare. Imi pare rau ca da in "teen fiction", dar, na!

  Vantul batea puternic, maturand in graba strazile. Cerul plangea incet, umezind asfaltul. Fiecare picatura i se prelingea usor pe fata sau era prinsa intre buclele ei auri. Chloe privea cu dezgust poarta larg deschisa. Poarta pe care o ura atat de mult. Poarta care ii adusese doar suferinta si umilinta. Isi aducea aminte, cuprinsa de furie, cum mama o lasase chiar acolo cand era doar un copil. Si de-atunci pana azi s-a intors aici in fiecare zi. Da, era cumplita si teribila scoala, in care, daca nu prindeai lozul cel mare, aveai sa traiesti ca un sclav.
  Chloe intra in scoala, simtind doar scarba pentru oamenii din jur care o persecutasera atatia ani, mergand cu ochii in pamant. Majoritatea elevilor "mai norocosi" o huidiuiau si o strigau "ciudata". Da, visul oricarui adolescent! Trecu ca vantul prin coridoare si ajunse imediat in vestiar. Trebuia sa se schimbe pentru ora de sport, asa ca o facu repede, pana ca celelalte fete sa ajunga.
  Un fluier ascutit ii zgarie timpanele.
-Hai, fetelor, pe teren!
Facura o incalzire scurta, apoi incepura un meci de volei. Cateva serve, cateva pase, totul okay... pana cand Chloe vazu mingea, perfect aliniata cu fata lui Miriam - tipa enervanta considerata "queen bee". Fata sari si lovi mingea puternic cu podul palmei, astefel incat mingea ii izbi puternic fata.
-Domnule antrenor, uitati ce a facut... nenorocita! urla Miriam, incercand sa-si opreasca sangerarea nazala.
-Haide, doar n-o sa te pui pe plans, asa e? Chestii d-astea se mai intampla, ii raspunse antrenorul.
Miriam ii arunca lui Chloe o privire taioasa si sopti:
-Ciudato!
  Cateva ore se mai scursera, toate la fel de greu si chinuitor. Chloe se simtea putin rau, asa ca intra in fuga in baie. Deschise robinetul de apa rece si isi arunca cativa pumni de apa peste fata. Deodata, simti o durere puternica, ca un picior in coaste. Miriam era langa ea, si o privea de sus.
-Ciudato, de ce ai facut-o? si isi infipse o mana in parul blond si carliontat al lui Chloe.
-Da-mi drumul, spuse incet blonda, stapanindu-si durerea.
Dar Miriam incepu sa traga si mai tare.
-Da-mi drumul! urla puternic Chloe, in acelasi timp auzindu-se si o pocnitura puternica.
Miriam se dadu cu cativa pasi mai in spate si privi cioburile de oglinda care zaceau pe gresie. Ii mai arunca o scurta privire lui Chloe:
-Ciudato! dupa care o lua la fuga.

P.S.: Imi cer scuze pentru greselile de tastare/ ortografie/ punctuatie. Nu imi place sa corectez texte.   Lasa-ti-mi parerile voastre.

NEEEEEEEEEEEEEXT EEE FF TARE:X

  Chloe era speriata ca dracu'. Nu putea intelege cum sparsese oglinda aia. Statea in fata laptop-ului tremurand. Cautase cateva pe Google despre "magie", dar gasise doar tampenii:"trucuri magice pentru incepatori", "cum sa-ti pacalesti prietenii", si altele. Intelesese ca daca vrea sa faca ceva trebuie sa actioneze "old-school".
  Chloe Harmon se strecura rapid pe usa bibliotecii. Cauta printre rafturile care pareau mai vechi si prafuite. Gasise cateva titluri interesante. Acum pusese ochii pe o carte numita: "Viata de vrajitor". Cand o scoase din raft, facu sa cada pe jos si cartea din spatele ei. Se apleca, o ridica, si se uita pe coperta: "Carte de magie". Titlul era scurt si la obiect, exact ce cauta. O rasfoi rapid: paginile erau ingalbenite de timp, pe langa scrisul original mai erau si cateva insemnari si adaugiri cu pixul, iar pe unele pagini mai gaseai si cate o pata de cafea. Ar fi vrut sa o pastreze, fara sa fie nevoita sa o aduca innapoi, asa ca o baga linistita in geanta, sperand ca nimeni n-o vede.
  Gasise cateva chestii interesante. Cartea era ca un ghid de utilizare a puterilor magice. Explica ce sunt ele, cum sa iti dai seama daca le ai, cum sa le controlezi. Dar cartea preciza exact, ca este un drum lung si este nevoie de rabdare. Studie mai bine cartea. Cauta peste tot, dar nu il gasise: cartea nu avea un ISBN, deci nu era inregistrata in biblioteca, ceea ce inseamna ca oricum nu ar fi trebuit s-o duca la loc. Dar asta ii trezea suspiciuni: cineva incercae sa ascunda acea carte! Dar cand ai scoala in zece minute nu mai ai timp de suspiciuni, asa ca ascunse cartea intre saltea si tablia patului, se imbraca in graba, si pleca spre scoala.
  Trecusera majoritatea orelor si veni pauza de masa. Chloe isi gasi un loc la o masa goala, dar totusi aproape de masa lui Miriam. Atat de aproape ca ii putea auzi cum vorbesc:
-Da, e al dracu' de infricosator.
-Am intrat pana la al doilea coridor, nu am avut mai mult tupeu.
-Pun pariu ca nimeni nu ar rezista acolo o noapte intreaga.
Atunci i se aprinse beculetul. Daca accepta acea provocare putea sa fie agreata, sau chiar sa intre in grupul lor.
-S-a facut, striga Chloe spre ei.
-Ce? Chiar vrei sa faci asta? intreba un tip de la acea masa.
-Stiu ca esti o ciudata, o intepa Miriam, dar nici chiar tu nu poti sa faci asta.


  Acum toti statea un fata unei cladiri impunatoare, destul de mare, construita in stil gotic. Candva fusese un orfelinat, acum era doar un loc care iti dadea fiori pe sirea spinarii. Chloe pasi peste pragul de lemn. Mai inainta cativa pasi. Peretii erau decorati cu diverse sculpturi si cu poze alb negru, ale unor persoane care aratau familiare, dar totodata extrem de bizare. Fiecare om din fiecare poza avea ochii extrem de sticlosi, ca si cum traise o viata pe marijoana. Blonda se uita peste umar. Usile erau inchise si nimeni in spatele lor. Alerga innapoi la ele si le impinse puternic. Erau inchise pe dinafara cu un lacat probabil. Asta era razbunarea lui Miriam.

Super.Astept Next------->ul

Neeeeeeext

Era clar ca usa nu putea s-o deschida oricat ar forta-o. Trebuia sa gaseasca alta cale. Fata urca in graba scarile spre etaj. Dadu de un coridor lung, cu dusumea din lemn si aceleasi poze alb-negru pe pereti. Pe tapetul alb cu model floral de culoare neagra, in stil vintage, erau pete de sange, care probabil zacea de mult timp acolo. Pielea i se facuse de gaina. Zari cateva masute, niste dulapuri si un birou cu sertare. Pe mese erau ori poze, ori bibelouri vechi de cand lumea, toate pline de praf. Decise sa nu caute in dulapuri sau in birou, pentru ca putea sa aiba o surpriza prea mare, dar, chiar si asa, cand trecu pe langa dulap acesta se deschise si din el cazu un cadavru putrezit, care ar fi dat un atac de cord oricui il vede. Chloe sari cativa pasi in spate si scoase un tipat infundat. Din cauza sperieturii, puterile blondei scapara de sub control, iar cadavrul se ridica in aer si exploda, aruncand pati din corpul sau si sange in orice directie. Deodata, podeaua putrezita se rupse, lasand corpul fetei, si asa parazilat de frica, sa cada la parter. Chloe cazu pe spate, lovindu-se cu capul de podea. Blonda se ridica de jos, frecandu-si capul, care o durea inferna. Privi in jur. Camera parea un fel de biblioteca. Facu cativa pasi, spre o carte care ii sarise in ochi din prima. Nu stie sigur de ce, cartea era complet neagra, fara niciun insemn pe ea. Cand fata incerca sa ia cartea, peretele se deschise, scotand la vedere un fel de tunel ingust. Fara tragere de inima, fata pasii pe acel culoar, tot inainte, pana ajunse intr-o alta camera, care nu semana deloc cu celelalte. Aceasta era parca sculpata in piatra, erau cateva lumanari pe pereti - una in fiecare colt. Pe podea era desenata o pentagrama cu sange. Chloe o privi lung si spuse cu voce tare:
-Ce mi-as dori sa fi aici!
-Chiar asa? Ultima data cand cineva a zis asta toti din orfelinat au fost ucisi, ecoul vocii brutale se lovi de peretii camere, lasand o ultima vibratie stranie sa pluteasca in aer.

Astept pareri; as vrea mai mult niste critici, decat un "Next".

P.S.: Imi cer iertare adminilor daca in poveste apar cuvinte vulgare, asta e felul meu de a scrie si nu pot sa fac nimic in privinta asta.

Next! Nu ai nici o greseala! Daca s-ar face un film dupa povestea ta cu siguranta ai lua Oscarul!

))
Hai sa nu exageram. Daca m-ai pune pe mine sa vorbesc, as spune ca e cea mai proasta poveste pe care am scris-o pana acum. Imi pare, nu stiu, fara substanta.

Nu exagerez asta e adevarul,cred ca o sa ajungi printre cei mai buni de pe forum!