"Esti vampir?! Te urasc, mincinosule!"

Înainte de de a vă zice povestea compusă de mine. Vreau să știți că DianaDienuka a văzut când am compus povestea. Doar că nu am mai avut timp să postez povestea. Și această Diana a fost la mine și a văzut cum am compus povestea. Am ceva pentru voi. Nici odată să nu compuneți povești când e cineva la voi și mai ales că e atent. Fiindcă o sa vă copieze. Mulțumesc, pentru că ma-ți înțeles. Sper să vă placă povestea mea. ^^

Partea 1.: Cunoașterea.

   Bună. Mă numesc Emilly. Am 15 ani. Ce pot să vă spun despre mine? Îmi plac întâmplările paranormale. Îmi place să mă uit pe Discovery la Fenomene Stranii. ^.^ Azi am să vă povestesc povestea copilăriei mele.
 
  Era într-o zi de vineri, de luna mai. Eu așteptam ca prietenele mele să vină ca să ieșim la un suc.
     - Am ajuns!(zise fetele)
     - Era și cazul... Mă duc să comand. Ce dorești Eli?
     - Eu vreau un suc Coca-Cola. (zise Eli)
     - Eu vreau un suc Fanta de portocale.(zise Maddy)
     -Ok.
 M-am dus să comand. Am comandat dar, când m-am întors cu tava, un băiat a dat peste mine, și mi-am scăpat toate sucurile, și sticlele spărgându-se.
      - O, îmi cer scuze! Nu am vrut! (zise el înspăimântat)
      - O, nu e nimic. Bună. Mă numesc Emilly.
      - Alex. Încântat.
      -Încântată. Ămm, mă duc să fac din nou comanda.
      - O lasă, plătesc eu.
      - Nu mersi.
   Și tot așa ne-am certat o oră. Până a rămas ca el să comande. Și cât despre fete, ele tot așteptau...
    Gata, am luat comanda. Mă duc înapoi la masă.
      - Ce ți-a luat atât?
      - Păi am vărsat tava, ma împins un băiat. Atâta tot...
      - Și e drăguț?   Hai zi. (zise Maddy)
      - Mai taci.
      - Vorbeam că dacă e drăguț pentru mine. Ia zi.
      - Mai scutește-mă. Tu, cu el, nici o șansă!
      - Sinceră să fiu el e fratele meu.   .
      - What the fuck?
      - Da. Ce zici? E drăguț?
      - Păi da, cam e drăguț. Te rog să nu îi spui.  :oops: 
      - Stai liniștită.
      - Păi eu mi-am terminat sucul, mă duc acasă. E cam târziu. (zise Eli)
      - Bine, venim și noi, nu Maddy?
      - Da, bine.
   Și am plecat. Am ajuns acasă. Am pășit în casă. Se simțea un frig ca de iarnă.
     - Mamă? Oare unde o fi?
    Nu am băgat asta în seamă. M-am dus sus în dormitorul meu. Ce bine e în pat.... mai ales într-un pat pufos... În fine. Apoi eu am auzit ceva izbindu-se de geam. Mă uit, era Alex.
     - Ce o vrea la ora asta?
   Am coborât jos, când am deschis ușa am văzut cum un băiat sări pe el atacând-ul.
     - Ahhhh.... Emilly, fugi!! Dute în casă!
     - Ce se întâmplă?
     - Am zis dute!
   Eu speriată am alergat în casă. Repede m-am dus în dormitor și m-am băgat sub plapumă. Auzeam urlete de durere. Dar nu îndrăzneam să ma mișc. Dar am adormit.
   
     Next la câteva păreri.

Next!  :SB: :SB: :SB: :S+: :SN: :SL: :SD: 

E dragut!next

next!!!  it!

sa te vad :afro: 

Partea 2. Cererea într-o relație



... Dimineața m-am trezit cu o durere îngrozitoare de cap. Mă uit în jur, parcă ma luat amețeala. Am uitat complet de ce s-a întâmplat ziua trecută. Am ieșit în parc fără să-i spun mamei. Am ajuns, îl văd pe Alex, atunci încet,încet mi-am amintit. Am fost complet de îngrijorată.
- Hei Alex, cum ești? Te simți bine?
- Hei, și mă simt bine.
Atunci încep să aud vocea lui Alex ca fără să se miște buzele. Eram speriată, apoi mi-am dat seama că îi citesc gândurile.  :shock: - Sper să nu vadă semnul de la gât... Sunt mort apoi. (zicea Alex în gând)
Eu eram foarte concentrată la gândurile lui.
- Emilly? Ești bine?
- A, scuze, da sunt bine.
- Mergem să ne plimbăm?
- Sigur.
Noi mergeam să ne plimbăm pe marginea unui lac... Îl vedeam îngrijorat.
- Alex, ce e cu tine? Ești cam îngrijorat.
- Păi... eu...
Eram foarte atentă la el, să văd ce spune.
-... Ai vrea să fi cu mine?
- Ești simpatic dar... da vreau.
-   
-   
Eu iarăș auzeam voci, era clar, mintea lui. - Sper să nu îmi afle secretul...
- Păi eu sunt v...
- Ce vorbești?
- Nimic, vroiam să spun că sunt om, nu ceva monstru.  :lol: 
-   
- Fuck! (zise în gând)
- Păi, eu mă duc acasă dacă nu te deranjează. Țonțonel   .
- Nu mă deranjează Țonțonica.   
- Pa!
- Pa!

Partea 3. Adevărul

Am fugit acasă. Am ajuns.
- Salut mamă. mergeam grăbit până în cameră.
- Salut Emi, unde ai fost?
- Cu un prieten! strigam de la etaj. A da, mamă, eu încep să aud gândurile oamenilor.
Mama era speriată, oare de ce? Mi-am ciulit urechile să văd ce spune.
Sper să nu afle ce este. (zicea în gând)
- ?
- ? (mama)
- Nimic, mă duc sus, pa.
- Bine, pa.

Am urcat pe scări la următorul etaj. M-am dus tip-til în camera mamei să-i citesc jurnarul. Am auzit că vine mama, aoleu. Am luat jurnalul și m-am dsu în camera mea, jos.

- Unde mergi așa grăbită?
- Să beau apă.

Ce minciună. Cum am intrat în cameră am încuiat-o. Încep să răsfoiesc jurnalul. Gata, am găsit. "Auzul, mirosul, alergatul, suntem perfecți să semănăm cu un Om-Lup. Orice copil va afla acest secret la vârsta de 16 ani. Emilly, fata mea. Este afectată de moartea tatălui său. De atunci află că nu este un om normal. Acest secret trebuie să rămână secret până la vârsta de 16 ani."
- O Doamne! Sunt un lup?! Uite încă ceva: " Tatăl ei a murit într-o luptă cu un lup..."
Poftim? Trebuie să aflu ce este Alex, oare e vampir? Of.

Next la câteva păreri  :rendeer: 

Pardon. WolfBlood

uite o pareere si uite alta acum baga

De ce ai banuit ca Alex e vampir,din ce ai citit in jurnal?

este foarte :SD: pune :SN: