Neatza, lume :geek: , ce mai faceti? Am reusit sa intru sa postez (in sfarsit...
) Ei bine, asteptam pareri
Capitolul 3.Cercetari si iar cercetari Era dimineata devreme...Nu prea cred ca era ora 5 fix, insa eu si Dali eram treze, discutand despre visul, de fapt cosmarul pe care l-am avut si despre ce semnificatie ar putea avea: a)cosmarul era de fapt o dezvaluire a grijilor si intamplarilor din ultimul timp; b)era adevarat si acel lucru chiar se intamplase; c)era totul o nebunie, ajungand in acea perioada a vietii cand vedeai si extraterestrii.
Bine, deci a) si c) ies complet din discutie, deoarece sunt sigura ca nici eu si nici Dali nu am vazut omuleti verzi. In plus, cum s-ar mai fi explicat faptul ca am visat exact acelasi lucru, in acelasi timp? Asa ca am ajuns la concluzia ca totul este adevarat si ca ar trebui sa mergem in locul care era de fapt si centrul tuturor intamplarilor ciudate de care am avut si de care o sa mai avem parte (presupunem...): PARCUL MIC (SPIRITELOR).
Discutia a durat mult si pregatirile si mai mult, asa ca am plecat de acasa la ora 12.00.
Cand am ajuns in parculet, soarele era sus pe cer, mai stralucitor si mai dogoritor decat l-am vazut vreodata.
Bine, pana acum e ok... Dar de acum incolo?
Tocmai atunci mi-am dat seama: am venit aici asteptandu-ne sa apara din senin omul cu mantie...
La lumina soarelui, grijile de azi-noapte pareau niste fleacuri...
Tocmai ce Dali voia sa deschida gura si sa zica ceva, cand o ceata densa ne inconjura, lasandu-ne fara a putea vedea altceva in afara acelei mari de negru.
Voiam sa strig dupa Dali, dar intr-o fractiune de secunda ne aflam din nou in fata usii de la pod, numai ca acum, persoanele erau altele: un barbat a carui fata nu schita nicio expresie, iar un altul, oarecum panicat, cautand probabil acelasi lucru ca omul cu mantie.
Dupa un timp, omul care cautase pana atunci, rosti cu un glas putin tremurand:
-Nu este aici!!!
Celalalt barbat raspunse ca si cum nu ar fi fost nicio surpriza:
-Stiu... Lasul! A luat-o si si-a lichidat propria fiica... Nu fi mirat! Am stiut din totdeauna ca ar fi in stare de orice pentru bani...! Dar o sa-l fac sa plateasca pe nenorocit! Chiar cu pretul vietii mele! Aceasta este adresa la care vei gasi raspunsuri.
Am vazut cum ii intindea un biletel, dar nu am apucat sa vedem mai multe, caci in acel moment, parca din locuri indepartate, numele noastre se auzeau.
Pana sa ne dezmeticim, am aobservat ca suntem din nou in parc, dar si ca luna era sus si ca stralucea pe cerul intunecat.
Si nu la mare distanta, glasurile parintilor nostri ne strigau. Ne uitam una la cealalta peste masura de uimite si speriate, iar apoi, verificam telefoanele mobile: 74 apeluri pierdute. Fara niciun cuvant, o luam la fuga spre glasurile parintilor nostri ce se auzeau din ce in ce mai departe.
Amandoua stiam ca cercetarile mai au de asteptat, oricum aveam o vara intreaga la dispozitite... Si stiam, deasemenea, si care este urmatorul pas: gasirea biletului.
Dar in noaptea asta, trebuia sa le explicam parintilor de ce nu le-am raspuns la apeluri si de ce mai eram pe strazi la ora 12 noaptea.
Sper ca v-a placut! Atat deocamdata, dar daca adunam comentarii pozitive, postam continuarea, incepand cu capitolul 4. Ne pare rau ca acest capitol a fost cam scurt, dar compenseaza celalalte! Asteptam pareri!
:SP:
Sam Mar 16, 2024 2:39 am Scris de 
Subiect: Re: SUFLET REINTREGIT 
:X:X:X:X Ma bucur tare tare mult ca iti place! S-ar putea sa postez continuarea maine dimineata (acum nu mai stau mult la calculator, deci n-am timp...) Si oricum, poate mai primim comentarii pana atunci... Si chiar daca nu, tot o sa incercam sa postam 
) Dar povestile tot impreuna le facem. 
Ea cand intra se uita sa vada comentariile si nr de vizualizari pe care il avem. 
